Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departeEste duminică seară. Copilul tocmai ce este gata îmbăiat. Pregătim ghiozdanul pentru săptămâna ce ne așteaptă dincolo de zorii următoarei zile.
Îi usuc părul și apoi gata cu treaba pe ziua de azi. Merg la bucătărie să îmi iau un măr. De dimineață băieții au fost la aprozar și au cumpărat fructe proaspete. Mi-au plăcut mult merele verzi, arătau foarte bine.
Mă așez pe canapea cu mărul în mână și îl trimit pe fecior la baie să își spele dinții. Apoi mușc din păr. E revigorant, dulce și acrișor în același timp. Merele verzi sunt cele mai bune.
Olena, prima doamnă a Ucrainei, are susținerea primelor doamne din întreaga lume. Conform informațiilor prezentate până acum, prima doamnă împreună cu copiii, se află într-un loc secret, în Ucraina.
Nu știm dacă așa este într-adevăr, însă ce putem vedea este că Olena postează activ pe paginile ei de socializare despre situația din Ucraina. Despre cum mai mulți copii bolnavi au reușit să ajungă în spitalele din Polonia, unde primesc îngrijiri medicale.
Trăim vremuri în care nu reușim să ne spunem punctul de vedere fără a-i da în cap celuilalt. Nu există nuanțe de gri. Suntem convinși că noi deținem adevărul absolut.
Unii fac asta de teamă, încercând să-și dovedească contrariul. Alții pentru că în sfârșit au găsit o persoană cu care să se certe, pe care să își verse nervii care au legătură cu totul și cu totul cu altceva.
Pare că este o scenă desprinsă dintr-un film. Sau dintr-o carte.
Am citit atât de mult despre războaiele mondiale iar scenele cu artiști care cântau în mijlocul dramei, mi se păreau greu de înțeles cu mintea. Sufletul se sfărâma doar străduindu-se să înțeleagă.
În timp ce forţele ruseşti avansează asupra Kievului din mai multe direcţii, o orchestră locală din capitala Ucrainei a interpretat imnul naţional, în aplauzele celor prezenţi.
Este războiul lor, nu ne privește pe noi. Am tot auzit asta de pe la începutul lui februarie, când armata lui Putin „făcea exerciții” la granița Ucrainei.
Îmi amintesc foarte bine ziua de 24 de februarie, pentru că pe stradă auzeam oameni vorbind despre război și aplaundând faptele lui Putin, cât de deștept este el.
Îmi amintesc cum mi-am exprimat compasiunea despre ucraineni și despre situația lor. Și cum au început discuțiile despre Afganistan, Irak, Siria, pandemie, virus și mască. Toate în aceeași propoziție. Și mi-am dat seama că războiul nici nu începuse bine că eu pierdusem deja ceva: relațiile cu oamenii din jurul meu. Așa cum fuseseră ele până atunci. Pentru că am avut o altă părere decât a lor, mă priveau altfel. Ca pe o ignorantă, pentru că eu o aveam o altă perspectivă.