Istoria aparține celui care licitează mai mult

12 martie 2022
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
1
Istoria aparține celui care licitează mai mult

Trăim vremuri în care nu reușim să ne spunem punctul de vedere fără a-i da în cap celuilalt. Nu există nuanțe de gri. Suntem convinși că noi deținem adevărul absolut.

Unii fac asta de teamă, încercând să-și dovedească contrariul. Alții pentru că în sfârșit au găsit o persoană cu care să se certe, pe care să își verse nervii care au legătură cu totul și cu totul cu altceva.

Suntem absoluți siguri că noi știm mai bine și că ceilalți care nu gândesc la fel ca noi sigur sunt necitiți, neinformați.

Poate un om să dețină adevărul în întregime?

Cine se păcălește că s-a informat complet nu ia în calcul faptul că în spațiul informațional, se exercită influență de cei interesați, parțial prin dezinformare, parțial prin informare, parțial prin neinformare.

La multe dintre informațiile despre ceea ce se întâmplă în prezent de exemplu, vom avea acces peste câțiva ani sau zeci de ani, când se vor desecretiza.

Așa că nu știu cum ne putem separa atât de clar și delimitat unii de alții în opinii, cînd de fapt, informațiile sunt manipulate de ambele părți. Mai ales într-un război.

Istoria aparține celui care licitează mai mult.

Am auzit replica aceasta, astăzi, într-un film. Și mi se pare atât de reală și aplicabilă ultimilor sute de ani, chiar. Și dacă este ceva de reținut de aici este că noi suntem oricum prea mici ca să știm toate bucățile de adevăr, astfel încât să fim atât de vehemenți în păreri.

În zile ca acestea, în vremuri tulburi, adevărul se pierde. Se pierde prin dezinformare sau informare parțială, sau prin neinformare. Dezinformarea este una dintre cele mai puternice arme în era tehnologiei.

Și dacă dezinformarea circulă de ambele părți, de unde putem fi atât de siguri, că adevărul este acela pe care îl deținem noi?

Mai bine ne-am păstra un strop de scepticism. Mai bine ne-am păstra mintea deschisă și am analiza, ar putea celălalt să aibă dreptate? Cum aș putea să verific asta, de-adevăratelea? Oare chiar pot verifica?

Și mai ales, mai bine ne-am păstra dramul de omenie și de compasiune față de ceilalți. Oameni suntem toți și același loc îl împărțim, pe lume.

Dacă îi vedem pe ceilalți că îi ajută pe ucraineni, să spunem Doamne ajută că își îndreaptă binele către alți oameni. Dacă oamenii nu își îndreaptă ajutorul așa cum considerăm noi că ar fi bine să o facă și noi îi tragem de urechi pentru asta, nu înseamnă că noi suntem neapărat mai buni decât ei. Dimpotrivă.

Dacă ceilalți văd lucrurile altfel decât noi, să nu ne apucăm noi să le scoatem paiele din ochi, neatenți fiind la bârnele din ochii noștri.

Și nu uitați, că istoria este ca un iceberg. Ca să cunoști tot adevărul trebuie să cobori mult spre adâncuri.

Sursă foto: Unsplash

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.