Ce se pierde mai întâi într-un război?

9 martie 2022
Postat de Mamă de Matei în Uncategorized
1
Ce se pierde mai întâi într-un război?

Este războiul lor, nu ne privește pe noi. Am tot auzit asta de pe la începutul lui februarie, când armata lui Putin „făcea exerciții” la granița Ucrainei.

Apoi a venit războiul. Pardon, invazia. Pardon, operațiunea specială de salvare a cetățenilor ucraineni de ei înșiși.

Îmi amintesc foarte bine ziua de 24 de februarie, pentru că pe stradă auzeam oameni vorbind despre război și aplaundând faptele lui Putin, cât de deștept este el.

Îmi amintesc cum mi-am exprimat compasiunea despre ucraineni și despre situația lor. Și cum au început discuțiile despre Afganistan, Irak, Siria, pandemie, virus și mască. Toate în aceeași propoziție. Și mi-am dat seama că războiul nici nu începuse bine că eu pierdusem deja ceva: relațiile cu oamenii din jurul meu. Așa cum fuseseră ele până atunci. Pentru că am avut o altă părere decât a lor, mă priveau altfel. Ca pe o ignorantă, pentru că eu o aveam o altă perspectivă.

Cu fiecare zi de război, cu fiecare zi de conflicte, am mai pierdut ceva: dreptul de a ne exprima simpatia pentru unii sau pentru alții. Dacă îl simpatizezi pe Zelensky, iarăși ești ignorant. Mergând mai departe, ne-am pierdut motivul de a mai spune ceva, chiar dacă este bun, folositor. A se vedea câtă lume a reacționat la articolele despre cum să ne îngrijim sănătatea emoțională, sau câtă lume a reacționat la rezumatul făcut în urma interviului lui Harari, despre conflictul actual. Și a se vedea câtă lume a reacționat la articolul scris despre Zelensky. ( iar comentariile numai drăguțe nu au fost)

Oamenii se plîng că se scrie prea mult despre conflict, dar cu toate acestea nu citesc altceva, și nu reacționează la alt gen de știri sau de articole.

Apoi s-a pierdut adevărul. S-a pierdut adevărul pentru că au circulat foarte multe știri false. Dezinformarea este una dintre cele mai puternice arme în era tehnologiei.

Ne-am pierdut apoi mințile, deși războiul nici nu a ajuns pe pământ românesc. Vorbesc de războiul fizic, căci cel al dezinformării a fost încă de la început, peste tot în lume de altfel.

Ne-am pierdut mințile, așa că am început să cumpărăm valută, astfel încât pe 3 martie în București, băncile nu mai aveau euro de vândut.

Ne-am pierdut mințile așa că am făcut cozi interminabile la pașapoarte.

Ne-am pierdut mințile astfel încât la primul zvon că se va scumpi combustibilul, am făcut cozi interminabile la benzinării. Unii chiar și cu bidoane de umplut. A fost haos aseară la pompe.

Doar la un simplu zvon. Mă întreb oare, la o comunicare oficială, ce s-ar întâmpla?

Ne-am pierdut și mai tare încrederea în autorități, în ale noastre, dar și în ale lor. NATO, UE. Ne-am pierdut încrederea oameni în alți oameni. Ne-am pierdut încrederea în viitor.

Ne-am pierdut și umanitatea. Oameni care nu au donat în viața lor un leu, s-au supărat că lumea s-a mobilizat și a ajutat valul uriaș de refugiați. Dar bine că măcar nu ne-am pierdut cu toții, de tot. Mai există totuși un licăr de speranță. Lumea mai are încă temelie.

Foto copertă articol: Alexey Demidov on Unsplash

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.