Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
Joi seară am ajuns acasă destul de obosiți, după o zi plină de treburi de rezolvat.
Ne-am spălat, ne-am schimbat și fiecare și-a găsit momentul de relaxare. Soțul a mers în dormitor, eu am rămas cu Matei pe canapea.
Matei și-a găsit repede o jucărie, cea care îi place foarte mult, un volan de mașină. S-a așezat cu volanul în brațe, în spate a pus o pernă lungă, și a rezemat de pernă un ursuleț de pluș. Îl ducea la grădi.
Nu te tot poți supăra pe oameni că storc viața din tine, când tu le oferi storcătorul.
Omul are o anumită cantitate de energie. Nu există om care să se bucure de energie nelimitată.
Tu cum îți cheltui energia?
Energia se cheltuie din momentul în care ai deschis ochii. Apoi se consumă în mare cantitate la serviciu. Îți mai rămâne ceva pentru treburile de acasă și încerci să păstrezi cât mai multă pentru cei dragi.
Pentru că mereu ne dorim mai mult.
Pentru că deseori nu vedem ceea ce avem deja.
Pentru că deseori nu ne bucurăm de ceea ce avem deja.
Este firesc să îți dorești mai mult, se numește evoluție. Dar drama acestui lucru se transpune de prea multe ori în a trece vremea pe lângă tine, în a suspina mereu după altceva, în a urmări un scop care nu va avea nicicând final. Va fi o cursă chinuitoare, la capătul căreia nu există linie de sosire.
Și băieții tot copii sunt. La fel ca și fetele.
Și băieții plâng atunci când se lovesc. Plâng pentru că îi doare, de-adevăratelea.
Și băieții au nevoie de mama și de tata.
Au nevoie sa fie îmbrățișați, ținuți la căldură, la pieptul părintelui, în siguranță.
Și băieții au nevoie să fie văzuți, încurajați, lăudați, susținuți, iubiți.
Pentru că și băieții au nevoi, emoții și sentimente pe care să le exprime, să știe mai târziu cum se spune un „te iubesc” , „îmi pare rău” , „iartă-mă” dar și „sunt aici, hai că vom trece noi și peste asta.”
Eu am văzut iarba mai verde ani de zile, în curtea celorlalți. Poate că mai fac asta chiar și astăzi, uneori.
Pentru că până la urmă comparația (sănătoasă) te poate mobiliza. Ia să văd măi, ce aș putea eu să fac, să fie și iarba mea mai verde?
Sau aș putea să mă întreb așa :
Băi, eu chiar vreau iarbă în curtea mea? Sau vreau o zonă betonată, unde să îmi pun o măsuță și două canapele? Sau poate vreau să îmi fac o zonă de flori, cu multe plante?Ce îmi doresc eu de fapt?