Și băieții tot copii sunt. La fel ca și fetele.

Și băieții plâng atunci când se lovesc. Plâng pentru că îi doare, de-adevăratelea.

Și băieții au nevoie de mama și de tata.

Au nevoie sa fie îmbrățișați, ținuți la căldură, la pieptul părintelui, în siguranță.

Și băieții au nevoie să fie văzuți, încurajați, lăudați, susținuți, iubiți.

Pentru că și băieții au nevoi, emoții și sentimente pe care să le exprime, să știe mai târziu cum se spune un „te iubesc” , „îmi pare rău” , „iartă-mă” dar și „sunt aici, hai că vom trece noi și peste asta.”

Și băieții tot copii sunt.

Pentru că dacă un băiețel plânge atunci când se lovește, nu înseamnă că e „moale ca o mămăligă”.

Pentru că dacă un băiețel este supărat că alți copii nu vor să se joace cu el, nu înseamnă că e „fraier”.

Pentru că dacă un băiețel este timid sau se fâstâcește în prezenta adulților, nu înseamnă că este „mototol”.

Iubiți-vă copiii așa cum sunt.

Uitați-vă la ei, mângâiați-le părul, strângeți-i mai tare în brațe pe întuneric, atunci când se sperie de tunete sau de fulgere.

Sărutați-le fruntea, ochișorii, mâinile. Spuneți-le povești, cântece, poezii.

Arătați-le lumea, așa cum este ea, cu bune și cu rele. Protejați-i de rău, sau atunci când este mai mult decât pot ei duce.

Nevoile copiilor nu sunt diferă în funcție de gen. Toți copiii au nevoie să se joace. Toți copiii au nevoie de siguranță.

Toți copiii au nevoie să fie întrebați: Cum a fost ziua ta astăzi?

Toți copiii au nevoie de un pupic înainte de somn.

Toți copiii își doresc părinții să le fie aproape.

Toți copiii au dor și dorință de părinți. Nu-i lăsați să vă ducă dorul, doar pentru că sunt băieți.

Sau fete.

Sursă foto copertă articol: Annie Spratt on Unsplash