Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
„Sunt decenii în care nu se întâmplă nimic; şi sunt săptămâni în care se întâmplă decenii.“ – Vladimir Ilici Lenin
Aș fi vrut să vă spun că știam despre citatul lui Lenin despre revoluția bolșevică din cultura mea generală. Însă acest citat l-am aflat în timp ce urmăream un episod din The Crown, ultimul sezon. Mi-a plăcut mult serialul, dar nu despre asta este vorba acum.
M-a vizitat Muza și mi-a lăsat o idee. O idee despre care nu voiam inițial să povestesc pe blog, dar dacă nu pentru voi scriu, atunci pentru cine?
Înainte de a scrie anunțul aici, pe blog, mă gândisem inițial să vă anunț direct pe Facebook. Dar blogul este casa cea mare, Facebook este doar holul de la intrare. Prin Facebook ajung cei mai mulți dintre voi în casa mea, știu asta.
Și ca să nu vă rețin prea mult, revin. Începând de astăzi voi scrie 100 de povești, în 100 de zile cu 100 de cuvinte fiecare. Ca să nu vă rețin nici prea mult timp. O poveste scurtă, până ajunge autobuzul în stație. 🙂 Sau cât durează să vă pregătiți cafeaua sau ceaiul, la birou. O poveste de citit la cei, sau la cafea.
Scurtă lecție de parenting, psihologie și dezvoltare personală în seara asta. Ce îi poți spune copilului în loc de ,,Bravo, ai făcut minunat!”
Știu că așa ne vine tuturor să spunem, așa ne-am obșnuit să facem, inclusiv eu. Dar norocul meu este că am intrat deja în anul doi de formare ca psihoterapeut, învăț lucru noi, mai citesc un studiu, mai aflu o informație nouă. Adică tot ce vă spun eu pe aici pe blog, este bazat pe știință. Și cred că acesta-i un lucru important de avut în vedere.
Astăzi am citit o informație interesantă și am vrut să o împărtășesc cu voi. Pentru că a rezonat mult pentru mine, ca mamă și părinte, și m-am gândit că poate va rezona și cu voi.
Părinții flamingo își pierd rozul când își cresc puii, ca să și-l recupereze mai târziu.
Păsările flamingo, atât femelele cât și masculii, pierd culoarea roz atunci când își cresc puii. Deoarece este un proces foarte intens, și cea mai mare parte din mâncarea și energia lor, merg către pui.
Din start recunosc că mă aștept ca nu toată lumea să înțeleagă ceea ce urmează să spun. Și mie mi-a luat ceva timp să procesez informația.
Mă aștept ca unii oameni să găsească un sens în asta. Alții, dimpotrivă, mă aștept să respingă ideea din start.
Oricum ar fi, eu vă scriu în seara asta, mai departe vedeți voi cum așezați informația asta ori dacă vă este utilă în vreun fel.