Astăzi am citit o informație interesantă și am vrut să o împărtășesc cu voi. Pentru că a rezonat mult pentru mine, ca mamă și părinte, și m-am gândit că poate va rezona și cu voi.

Părinții flamingo își pierd rozul când își cresc puii, ca să și-l recupereze mai târziu.

Păsările flamingo, atât femelele cât și masculii, pierd culoarea roz atunci când își cresc puii. Deoarece este un proces foarte intens, și cea mai mare parte din mâncarea și energia lor, merg către pui.

Flamingo este una dintre puținele păsări care își hrănește puiul cu un fel de „lapte” produs chiar in gușa păsării, „lapte” care și el are culoarea roz aprins. „Laptele” produs consumă foarte mult din rezervele de carotenoizi ale organismului păsărilor flamingo(adică substanța responsabilă de culoarea roz), astfel încât, până la șfârșitul sezonului de reproducere, penajul părinților își pierde nuanța vibrantă, ajungând chiar aproape la culoarea albă.

Dar la un moment dat, părinții flamingo, își recuperează culoarea.

În ziua a 5-12, puii părăsesc deja cuibul și se alătură uriașei „grădinițe”, numărând sute de pui. Cu toate acestea, părinții își recunosc în mod inconfundabil bebelușii în grup și îi hrănesc doar timp de 2 luni, până le crește un cioc și pot filtra apa și își pot lua singuri hrana. Și părinții flamingo își recapătă rozul.

Și eu sunt un părinte flamingo. Atunci când simt că dau din resurse, și rămân aproape de zero. Atunci când sunt foarte obosită, atunci când copilul este foarte obosit sau bolnăvior. Îi dau copilului din rozul meu, pentru ca el să prindă culoare. Apoi, îmi recuperez și eu rozul.

Dacă simți că nu prea mai ești tu, așa cum erai înainte de a deveni părinte, sau poate simți că nu mai energie și ești epuizată, amintește-ți că faci asta pentru puii tăi, pentru copiii tăi.

Și la fel cum păsările flamingo reușesc să își țină greutatea și echilibrul pe un picior, ceea ce în mod obișnuit poate părea imposibil, nici tu nu te vei prăbuși sub această greutate, a maternității. Vei găsi echilibrul, vei putea susține greutatea.

Și eu sunt părinte flamingo. Uneori îmi pierd răbdarea, vitalitatea, energia, ca să le recuperez mai apoi. Dau din rozul meu copilului. Apoi găsesc moduri în care produc iarăși rozul meu.

Toți părinții flamingo își vor recupera rozul înapoi, într-o zi. Dacă astăzi ai penele gri sau albe, nu-ți pierde speranța. Va veni și ziua când penele îți vor fi de un roz strălucitor.

Și am citit ceva la fel de interesant despre părinții flamingo și puii lor:

Puii din grup sunt păziți de o dădacă-îngrijitoare, în timp ce părinții zboară pentru a se hrăni la câteva zeci de kilometri de locurile de cuibărit. Seara, odată cu amurgul, paznicul conduce pruncii la cuiburile lor, îndemnându-i pe cei care rămân în urmă.

Se pare că până la urmă, nu suntem atât de diferiți, nu-i așa?

Gânduri bune tutuor!

Semnat: părintele flamingo.

Photo by Elizabeth Gottwald on Unsplash