Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
Pentru că am văzut o mulțime de reclame pe tema asta. Pentru că în continuare sunt multe branduri care spun doar jumătate de adevăr. Mă rog, nu să arăt cu degetul este intenția mea. Uneori așa sunt campaniile de marketing.
Cu campaniile publicitare am pățit-o și eu. Firma de PR ce reprezintă brandul, sau departamentul de marketing cer review-uri uneori bombastice. La un moment dat, vorbeam despre un gel de dus pentru bebeluși/copii mici. Și dupa ce am testat produsul respectiv, am menționat în articol că pompița de desface destul de rapid, l-am văzut pe Matei făcând asta, și părinții să aibă grijă, să nu lase recipientul în preajma copiilor nesupravegheați.
Scumpul meu băiețel încăpățânat, cu o voință de fier dar atât de sensibil,
În sfârșit ziua se apropie de final, iar tu ai adormit, înfășurat în pătură, asemenea unui cocon. Ce va fi fluture, într-o zi.
Te privesc, și văd cum ziua se destramă în bucățele, ca un puzzle pe care îl termini și apoi trebuie să îl muți înapoi în cutie.
A fost o zi plină. Plină de provocări. Emoțiile tale au crescut mai mari decât tine, iar și iar. Lacrimi, opunere, rezistență.
Vinerea este seara dedicată susținerii micilor afaceri românești. Vinerea este dedicată proiectului Fabricat în România.
Prin acest articol îmi doresc să ofer cumva și mai mult curaj celor care nu au curaj să îmi scrie. Sau care se simt descurajați de ce spun cei din jur.
Nu-ți anula afacerea pentru că oamenii pe care îi cunoști nu te susțin. Lumea e plină de străini gata să te susțină și așteaptă să te vadă reușind.
Am învățat asta pe propria piele. Este adevărat că doare puțin să vezi că oamenii apropiați nu te susțin.
Înainte de sărbători, simțeam de câteva luni cum zi după zi mi se blochează umărul stâng. Până când nu am mai rezistat și am mers la farmacie pentru unguent.
Înainte de a merge în concediu astă vară, am lucrat non stop, inclusiv sâmbăta și duminica, timp de 6 săptămâni la rând. Asta ca să las totul în ordine, nu cumva să se prăbușească lumea clienților fără mine. Cine credeți că a zăcut o zi în concediu, cu fierea dată peste cap? Tremuram sub cearceafuri în timp ce băieții se bălăceau la piscină.
Nu de mult vorbeam cu cineva la telefon. Și dintr-o vorbă într-alta, am ajuns la conceptul de fericire. Cine nu își dorește să fie fericit?
Și până la urmă, ce înseamnă fericirea? Când realizezi că ești fericit? În timp ce ești fericit sau abia după ce a trecut momentul de fericire?
Fericirea este o pasăre rară? Pe care o găsești în păduri sălbatice, după ce ai înaintat pe cărări bătătorite? Sau fericirea stă în lucrurile mici?