Nu de mult vorbeam cu cineva la telefon. Și dintr-o vorbă într-alta, am ajuns la conceptul de fericire. Cine nu își dorește să fie fericit?
Și până la urmă, ce înseamnă fericirea? Când realizezi că ești fericit? În timp ce ești fericit sau abia după ce a trecut momentul de fericire?
Fericirea este o pasăre rară? Pe care o găsești în păduri sălbatice, după ce ai înaintat pe cărări bătătorite? Sau fericirea stă în lucrurile mici?
Nu cumva confundăm fericirea cu mulțumirea? Sau mulțumirea este ceva cu totul distinct? Dar mult mai accesibilă și mai ușor de atins? Poate chiar de mai multe ori într-o zi?
Cred că o temă ca asta ar fi interesant de dezbătut, mie îmi place la nebunie. Până atunci însă, tot cu ajutorul științei, vă mai aduc ceva la cunoștință.
La această întrebare ne răspunde unul dintre dintre cele mai extinse cercetări longitudinale realizate vreodată în domeniul psihologiei, încheiat de curând la Harvard după o perioadă de aproximativ 80 de ani de studiu.
Și oricât am paria pe avere, bani, proprietăți, succes profesional sau chiar sănătate, se pare că altceva este lozul câștigător.
Și dacă ne luăm câteva minute să ne gândim, pare logic. Pentru că degeaba ai bogății, dacă nu ai alături de cine să te bucuri. Degeaba ai succes profesional, dacă la masă stai singur. Pentru că depindem unii de alții mai mult decât ne dorim să credem. Și cred că asta s-a observat foarte bine în timpul pandemiei.
Avem nevoie de relații bune unii cu alții, ca să fim bine. Să avem relații bune cu soțul, cu copii, cu prietenii, cu părinții. Studiul de la Harvard a arătat că relația nu trebuie să fie de un anume fel pentru a aduce un anume grad de satisfacție în viață. Poate fi amoroasă, de prietenie, sau de părinte-copil.
Și pare atât de logic! Pentru că o relație bună ne aduce conectare bună și o conectare bună ne aduce o bază de siguranță, necesară la bine și la greu.
Cum s-ar spune, la final nu vei număra banii, ci ce relațiile pe care le-ai avut. Acolo vei găsi bogăția vieții.
Relațiile nu sunt simple fire care țes pânza aceasta mare ce se numește viață. Relațiile s-ar putea să fie mai importante decât par. Acestea s-ar putea să reprezinte cel mai important factor, atunci când vine vorba nu doar de fericire, ci și de sănătatea noastră fizică și psihică, de nivelul stării de bine și de satisfacție cu privire la propria viață.
Asemănătoarea cu pilda lupului cel bun și a lupului cel rău dinăuntrul fiecărui om, ce relație alegi să hrănești cel mai mult? Relația cu șeful sau relația cu prietenul? Relația cu colegul dezinteresat sau relația cu mama? Pe cine vei pune data viitoare în așteptare, atunci când îți va suna telefonul?
Pentru că știți ce am observat că facem cu toții? Dacă ne sună soțul sau soția, le respingem apelul și îi sunăm înapoi abia când ne amintim. În schimb dacă ne sună șeful…
Sursă foto copertă articol: Priscilla Du Preez on Unsplash