Scumpul meu băiețel încăpățânat, cu o voință de fier dar atât de sensibil,

În sfârșit ziua se apropie de final, iar tu ai adormit, înfășurat în pătură, asemenea unui cocon. Ce va fi fluture, într-o zi.

Te privesc, și văd cum ziua se destramă în bucățele, ca un puzzle pe care îl termini și apoi trebuie să îl muți înapoi în cutie.

A fost o zi plină. Plină de provocări. Emoțiile tale au crescut mai mari decât tine, iar și iar. Lacrimi, opunere, rezistență.

Ți-a fost greu. Greu mi-a fost și mie.

Și printre lacrimi, supărare și tristețe, pierd din vedere că ești mic, pentru că îmi pari atât de mare. Uit că îmi ești un copil de șase ani, pentru că uneori am impresia că un adolescent îmi stă înainte.

Apoi te văd ghemuit, aici, în pat. Cum nasul abia ți se mai zărește de pătură. Cum respiri ușor, cum genele lungi aduc atâta liniște pe chipul tău.

Rămân aici și spațiul dintre noi se umple cu frumusețea ta. Cu inocența ta. Cu bunătatea ta. Cu tine, bebelușul care a devenit băiețel. Un băiețel care nu a crescut încă complet, care are nevoie de mine dar care în același timp, mi se împotrivește.

Gândurile mărunte ale unei mame cu inima măruntă.

Suntem doar noi, în liniștea nopții. Fără zgomotele zilei. Fără îndoială, fără suflet strâns. În astfel de momente, teama îmi dispare. Sigur că este doar o fază, și vom trece noi peste toate. Uită-te la tine, la minunea care-mi ești. Cum aș putea să mă îndoiesc de mine sau de tine?

Atunci când dormi, este singurul moment în care nu mai pun întrebări și nu mai caut răspunsuri. Doar te cuprind, te îmbrățișez, te privesc.

Te cuprind, și îți simt moliciunea, îmi amintesc fiecare trăsătură. Și îmi este de ajuns pentru tot ceea ce va urma. Începând de mâine.

Somn ușor, copilul meu, vise frumoase. Acestea sunt gândurile mărunte ale unei mame cu inima măruntă.

Semnat, Cel mai mare susținător al tău,

Și întotdeauna cu dragoste,

Mama ta.

Sursă foto copertă articol: Annie Spratt on Unsplash