Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
Tocmai ce am terminat de citit o carte. Se numește Pământ American. Am citit cartea în cinci zile, nu am reușit să o mai las din mână.
Pe scurt, este vorba despre Mexic, despre carteluri, despre droguri, societate decăzută. Corupție, mafie, sărăcie. Copiii înrolați devreme în carteluri, pentru că este cumva singura șansă la viață.
Un ziarist scrie un articol despre cel mai recent cartel. Iar asta îl va costa scump pe jurnalist. Un soldat înarmat cu o tastatură care își dorește să faă o lume mai bună, dezvăluind răul.
Ieri am participat la o terapie de grup. Toată ziua. Și am auzit foarte multe povești de viață. Și de fiecare dată mă înduioșează la fel tare.
Este o perioadă în care fac multă terapie și dezvoltare personală. Face parte din procesul meu de viitor psihoterapeut. Și după fiecare zi intensă de lucru personal, este recomandat să mergi acasă, unde să ai ceva liniște, să te poți odihni, să poți dormi. Ca să se așeze ce ai lucrat.
Greul, momentele dificile, momentele incomode, dificultățile de zi cu zi. Toate-s comune, toți oamenii trec prin asta. La unii se vede mai mult, la alții se vede mai puțin, dar să știți că toți oamenii poartă la un moment dat, greul. Nu scapa niciunul.
Știți că mi-a fost și mie greu în ultima perioadă. Cu multă glomerație, multe de făcut. Dar cum spuneam și atunci, ochii ne sperie, dar mâinile ne ajută. Atunci când ne este mai greu, să facem cât de puțin se poate. Numai să facem. Un singur pas, cât de mic, și tot este un câștig mare.
Nu vă rețin mult azi, vreau doar să vă povestesc o întâmplare scurtă.
Toată săptămâna asta Matei a rămas acasă. Știți voi, răceală, tuse, vechea poezie. Medicul ne-a recomandat că este mai bine să rămână acasă, pentru că sezonul virozelor este în plină floare.
Iar asta a însemnat desigur lucru de acasă, Matei în grijă, la fel și toată casa. Am avut grijă să mai lucrăm și pe caiete, ca să nu-și iasă din mână.
Britt-Marie a fost aici a fost singura carte ce mi-a scăpat necitită (edițiile în română) de la Fredrik Backman, dar am rezolvat asta săptămâna trecută. Este o carte de peste patru sute de pagini, dar am fost gata în trei seri. Atât de repede se citește.
Fredrik Backman este unul dintre autorii mei preferați. Mi-ar plăcea să pot scrie la fel de clar, de concis și în același timp cuceritor, vindecător, puternic, așa cum el o face în romanele sale. Sunt fraze întregi care mă dor. Și mă alină. Mă declar dependentă.