Luna octombrie o să fie foarte grea pentru mine. O să fie plină, plină, și probabil că mi-ar trebui o extensie de-o lună a lunii octombrie, ca să trec pin toate cu bine.

Mai întâi la serviciu.

Știți deja că lucrez în domeniul economic. În luna octombrie este raportare trimestrială, asta înseamnă că urmează să calculez taxe și impozite pentru ultimele trei luni. Bonus, am o societate pe care trebuie să o inchid de tot ( sunt o grămadă de hârtii de pregătit), și tocmai ce am fost înștiințată astăzi că una dintre firmele pentru care lucrez, va fi controlată pe ultimii șase ani. Trebuie să trimit și acolo o mulțime de situații, vă imaginați volumul, iar termenul este de astăzi în treizeci de zile.

La Jumătatea lunii, sâmbăta am toată ziua terapie de grup. Apoi ultimele trei zile din octombrie, am formare la școala de psihoterapie, de la nouă la șase, cu practică inclusă. Deci și cu teme de pregătit.

În penultima sâmbătă din lună, vom avea parastasul de un an al bunicii mele, unde trebuie să gătesc probabil pentru câteva zeci de persoane. Plus trezitul în creierii nopții, care pe mine mă rupe. Nu-s o persoană matinală. De încărcătura emoțională nu mai pomenesc…

Tot ceea ce am enumerat mai sus se adaugă pe deasupra la rutina zilnică.

Școala, antrenamentele la fotbal de trei ori pe săptămână, meciul din fiecare week-end. Gătitul, spălatul, curățenia. Și să mai înghesui niște timp și pentru mine să mă spăl pe cap, să dorm, să nu crăp.

Și desigur, că nu rămâne pe ultimul loc, blogul. Unde, poate ați observat și voi, sunt foarte activă și vreau să îmi mențin ritmul. Să scriu, să fac reels pentru Instagram, să fac clipuri pentru Tiktok.

Nu vă zic toate astea ca să mă plâng. Departe de mine acest gând. Vă scriu că poate și voi sunteți în aceeași situație. Și voiam să vă spun asta:

Ochii te sperie, mâinile te-ajută!

Este un proverb românesc pe care îl pomenesc ori de câte ori mă simt copleșită de volumul de lucru pe care îl am.

Înseamnă să iei fiecare treabă, pas cu pas, și să o rezolvi, până treci la următoarea. Pentru că citind tot ce am scris mai sus, parcă mă apucă plânsul. Ochii te sperie!

Dar punând pe foaie tot ce am de făcut, cu un pic de organizare, voi trece prin toate. Adică voi face ce am de făcut, cât pot și cum pot, fără să mă gândesc la volumul imens de treabă.

Da, poate că nu voi mai avea timp de citit. Poate nu voi mai găti în fiecare zi, ci voi face câte un fel care să ne ajungă două-trei zile. Da, poate va fi nevoie să mă trezesc cu o oră mai devreme, ca să lucrez tot ce a venit neplanificat, peste programul meu, aglomerat deja.

Dar luna asta am priorități, chestiuni mai urgente care trebuie rezolvate. Asta este situația. Dacă mă gândesc doar la câtă treabă am, nu fac decât să îmi cresc anxietatea și panica, și să nu mai fiu productivă pe niciun plan.

Așa că mă așez pe scaun și lucrez. Mâinile m-ajută. Îmi organizez un calendar ca să mă asigur că nu încurc vreo oră sau vreo dată. Îmi fac un excel în care îmi trec toate sarcinile mici, pașii mici, care vor duce la bun sfârșit sarcinile mari. Și le bifez pe măsură ce le-am finalizat.

Și caut să am luna viitoare, o zi de odihnă, musai. Până atunci însă… hai să avem spor la treabă!

Photo by Brooke Cagle on Unsplash