La piscină se afla un cuplu, ceva mai în vârstă. El tremura aproape din toate încheieturile. Și totuși se afla în costum de baie, pe un șezlong, lângă piscină. Ea îl ajuta când avea nevoie. Și nu avea nevoie tot timpul, așa cum probabil ne-am fi imaginat.

Și m-am gândit atunci: noi ce mai așteptăm ca să facem lucrurile care ne plac, dar pentru care ne simțim prea timizi sau prea îngrijorați de ceea ce vor spune ceilalți? Ce va spune lumea?

Viața nu este o sală de așteptare.

Mergi la plajă.

Nu ai nevoie de un corp de fotomodel pentru asta. Nu asta își vor aminti copiii despre tine. Și nici soțul tău. Restul de ce mai contează ce spun?

Vizitează locuri noi.

Niciodată nu vor fi bani suficienți. Poate doar dacă ar pică din cer. Să vezi locuri noi nu înseamnă neapărat să mergi la mii de kilometri distanță. Poate fi un loc din orașul tău, sau un alt oraș, apropiat. Excursiile de o zi pot fi o opțiune bună.

Lăsați certurile din orice deoparte și faceți pace

Viața este prea scurtă ca să o petrecem doar supărați din prostioare. Suntem sănătoși, suntem împreună, restul se rezolvă.

Așteaptă să răsară luna. Trezește-te devreme pentru un răsărit. Înscrie-te la cursul ăla de educație financiară sau de gătit. Așează-te pe covor și joacă-te copilul. Timpul trece mult prea repede.

Viața nu trebuie să fie o sală de așteptare. Viața trebuie să fie ca un deal, cu suișuri și coborâșuri. Un drum cu multe poteci care duc în toate direcțiile, cu munți în depărtare, cât poți vedea cu ochii, în spatele cărora așteaptă aventuri, prieteni, familie, iubire.

Viața nu este o sală de așteptare.

Dacă ar fi trebuit să aștept corpul perfect, nici azi nu as fi mers la mare. Dacă ar fi trebuit să aștept stabilitate financiară, nici azi nu ar fi trebuit să am un copil.

Sursă foto : Unsplash