Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
Nu știu dacă ați văzut ce s-a întâmplat săptămâna asta în Parlamentul European. Dacă nu ați văzut, vă povestesc eu succint.
În miercurea ce tocmai a trecut, în Parlamentul European, a avut loc dezbaterea privind aderarea României și a Bulgariei la Spațiul Schengen. Eurodeputatul german Guido Reil a afirmat că „Romania este Vestul Sălbatic al Europei.”
Dar nu ce a spus un politician extremist vreau eu să punctez astăzi, nu asta pun eu la suflet. Ci modul în care politicienii români au vorbit aceeași limbă. Modul în care eurodeputații români au luat cuvântul și au ținut cu România și cu românii, taxând discursul grosolan. Unul dintre ei care l-a reamintit pe Iancu de Hunedoara. Mi s-a părut extraordinar!
Luna octombrie o să fie foarte grea pentru mine. O să fie plină, plină, și probabil că mi-ar trebui o extensie de-o lună a lunii octombrie, ca să trec pin toate cu bine.
Mai întâi la serviciu.
Știți deja că lucrez în domeniul economic. În luna octombrie este raportare trimestrială, asta înseamnă că urmează să calculez taxe și impozite pentru ultimele trei luni. Bonus, am o societate pe care trebuie să o inchid de tot ( sunt o grămadă de hârtii de pregătit), și tocmai ce am fost înștiințată astăzi că una dintre firmele pentru care lucrez, va fi controlată pe ultimii șase ani. Trebuie să trimit și acolo o mulțime de situații, vă imaginați volumul, iar termenul este de astăzi în treizeci de zile.
Astăzi am sărbătorit ziua monadială a educației. Și am sărbătorit și ziua profesorilor, stabilită în România încă din 2013.
Și poate că astăzi ar trebui să îi cinstim și pe părinții și bunicii, care se preocupă să înceapă educația de acasă. Care se asigură că cei șapte ani de acasă nu trec pur și simplu, fără să pună bazele bunelor maniere și bunului simț.
Pentru că știți, educația nu este doar ce se întâmplă la școală. Pentru că atunci când un copil spune bună ziua atunci când intră într-o încăpere, spunem că este educat. Deși poate încă nu merge la școală.
Astăzi, 5 octombrie, se sărbătorește la nivel mondial, Ziua Educației. Și cred că acest citat se potrivește foarte bine contextului actual. Tot la nivel mondial.
Educaţia este un vaccin contra violenţei. – Edward James Olmos
Și acesta a fost primul gând care mi-a venit în minte atunci când am văzut știrea despre tragedia petrecută pe un stadion de fotbal din Indonezia. Unde cel puţin 127 de persoane au murit când fanii au invadat terenul, iar poliţia a răspuns cu gaze lacrimogene.
Când suntem copii, părinții sunt tot ceea ce avem. Și deși pare un gând înfricoșător, pentru că vine cu multă responsabilitate și asumare, este totuși un adevăr.
Pentru că cine ar putea să apere interesele copiilor mai bine, dacă nu proprii părinți?
Cine ar putea să-i protejeze cu toată bună-voința, pe copii, dacă nu proprii părinți?
Atâta vreme cât părinții sunt în viață, niciun copil de pe lumea asta, nu ar trebui să se simtă singur, neiubit, ori să simtă că viața sa valorează puțin, spre deloc.
Toți părinții își iubesc copiii, dar nu toți copiii se simt iubiți. Pentru că iubirea părintelui este ceea ce simte părintele față de copil, nu ceea ce părintele reușește să exprime. Sună complicat, dar nu este.