Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
Tocmai ce am revăzut Grinch. Și am notat zece replici memorabile, care mi-au plăcut foarte mult. Cred că v-ar plăcea și vouă.
1.„Poate că Crăciunul nu vine dintr-un magazin. Poate Crăciunul poate înseamnă ceva mai mult.” – The Grinch
2. „Nimeni nu ar trebui să fie singur de Crăciun.” – Cindy Lou Who
3. „Nu am nevoie de nimic mai mult de Crăciun decât asta chiar aici – familia mea.” – Lou Lou Who
Am văzut Grinch când eram copilă. Și nu prea am înțeles mare lucru din film. Și nici nu am avut un adult care să îmi explice despre ce este vorba.
Am revăzut apoi parțial Grinch când Matei era mic. S-a speriat de personajele din film/ desen animat și l-am inchis.
Mai târziu, acum doi ani, am revăzut Grinch integral, într-un ajun de Crăciun, când ai mei dormeau deja.
Și am înțeles.
Pentru că de data asta, am avut un adult care să îmi explice. Pe mine. Eram și copilul fascinat de ceea ce vede, dar și adultul care pune piesele cap la cap. Și ce mare aha! am avut!
Grinch era un morocănos care trăia izolat de restul oamenilor. Pentru care bucuria și veselia de Crăciun erau aproape deranjante. Grinch avea inima de două ori mai mică decât un om obișnuit. Grinch era singur, nu iubea pe nimeni, și era neiubit.
Am auzit o vorbă în jurul meu în ultima săptămână tot mai des. Așa am preluat de când ne știm, așa facem și noi mai departe.
Musai cozonacii să fie făcuți în casă.
Musai să fie pe masă răcituri, friptură, sarmale, salată boeuf, tort, prăjituri. Toate în același timp.
Pentru că așa am pomenit și noi, de când ne știm.
În ultima săptămână trebuie să încheiem toate treburile la serviciu. Să primenim casa de sărbătoare, să facem curat în fiecare colțișor, să gătim, să alergăm după cadouri.
Nu știu dacă acest clip m-a emoționat pentru că nu am prieteni.
Nu știu dacă acest clip m-a emoționat pentru că eu am pierdut legătura cu prietenele mele din copilărie atunci când ai mei s-au mutat în alt oraș, și eu i-am urmat, desigur. Aveam 14 ani pe atunci.
Nu știu dacă acest clip m-a emoționat pentru că ne prezintă relația atât de curată a doi copii.
Nu știu dacă acest clip m-a emoționat pentru că este perioada sărbătorilor și sunt mai emotivă.
Nu vom ajunge vreodată să le știm pe toate. Și nu există părinte pe lume care nu a greșit sau care nu va greși.
Pe cât de bine s-a (și am) așezat această informație în mine, cu atât mai bine sunt și eu pe interior. Pentru că a ridicat de pe umerii mei o mare presiune. Sunt părinte și pot să greșesc. Oricând.
Mama-i un rol în care creștem continuu, până la finalul vieții.
Să nu ne iluzionăm cu altceva. Să nu așteptăm perfecțiunea doar ca să fim dezamăgiți de noi ca părinți, iar și iar.