Bine ați venit în căsuța mea virtuală.
Bine ați venit în căsuța mea virtuală. Bucuroasă de oaspeți Eu sunt Loredana și sunt mamă de Matei din 4 iulie 2015. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității. Matei a fost punctul de pornire pentru a mă reinventa, și în același timp pentru a deveni cine sunt cu adevărat focusăm asupra lor
Citește mai departe
Voi fi acolo când…
Voi fi acolo când viața nu ți se va părea corectă.
Voi fi acolo când vei plânge.
Voi fi acolo când te vei bucura.
Voi fi acolo când întrebările ți se vor părea fără răspuns.
Voi fi acolo când te vei simți singur.
Voi fi acolo când vei simți că inima ți se sparge în bucăți.
Voi fi acolo pentru tine.
Voi fi acolo când vei simți că ai obosit.
Voi fi acolo când lucrurile nu vor fi ieșit așa cum ți-ai dorit.
Acum ceva vreme, am cunoscut un băiat. Una dintre cele mai de preț amintiri ale vieții mele.
Nimeni nu este perfect, dar… el era cel mai aproape de perfecțiune, din câți oameni am cunoscut.
L-am îmbrățișat pentru prima dată și am știut că viața așa cum știam că nu va fi niciodată aceeași.
Schimbase totul.
Viața nu a fost niciodată, niciodată la fel. Pentru că au urmat….
Ne arde țara…
Și ne doare…
Cât timp mai așteptăm să vină candidații perfecți ca să ieșim la vot?
Cât timp ne mai întoarcem privirile? Câtă vreme să mai treacă până să se întâmple ceva?…
Ne ard copiii, ne ard prietenii, ne ard părinții și bunicii…
Avem o țară frumoasă. Care arde, este despădurită, este batjocorită…
Spitalele sunt vechi, instalațiile sunt vechi, nu mai pot ține pasul cu solicitările de astăzi, cu echipamentele medicale…
Prima vizită a lui Matei la dentist afost astă vară, cam acum o jumătate de an, în luna mai sau iunie…
Așadar avea cinci ani. Ar fi trebuit să fi ajuns mai devreme, știu, dar așa s-a întâmplat. Unele întâmplări ne-au făcut să amânăm (petrecuse deja prea mult timp prin cabine de doctor cu diferite analize), și ne-am gândit că nu ar fi fost un început bun.
Nu avea carii, cel puțin eu nu vedeam să fi avut. Dar m-am înșelat.
Pe cei trei dinți din față, laterali, avea ceva ce semăna cu niște pete. Erau erau carii de biberon se pare, care, în ultimii trei ani de când renunțase la biberon, s-au mărit. Dar nu într-atât încât să mă îngrijoreze.
Azi noapte am lucrat până târziu, la 3 jumătate am reușit să mă bag în pat. Am hotărât că dorm în sufragerie, ca să mă pot odihni. În cazul în care Matei se trezește peste noapte, să se răstoarne peste taică-su. Măcar soțul meu doarme lemn noapte și nu simte nimic. Eu la prima foială sunt sus… Le simt pe toate.
La nici o jumătate de oră după ce am închis ochii, am auzit lipăieli de piciorușe goale. Am deschis un ochi pe furiș și l-am văzut pe M. venind spre mine, cu leneșul de pluș în mâna dreaptă, pe lângă corp. Așa că am ridicat pătura, l-am luat în brațe și am dormit până dimineața. Nu înainte ca M. să îmi șoptească încântat „Mami, afară ninge cu fulgi mari și pufoși”. L-am strâns mai bine în brațe, mi-am sprijinit capul jumătate pe pernă și jumătate pe umărul lui și amândoi am adormit mulțumiți.