Spitalele dezafectate din România sunt ca dinții cariați ascunși de zâmbetul unei fețe frumoase

2 decembrie 2020
Postat de Mamă de Matei în Fără categorie
1
Spitalele dezafectate din România sunt ca dinții cariați ascunși de zâmbetul unei fete frumoase

Nu știu dacă au ajuns și la voi imaginile cu pacienții din spitalul Județean de Urgențe Reșița Dacă nu au ajuns, vă las imediat un link, ca să înțelegeți despre ce vorbesc, aici.

Imaginile sunt tulburătoare, vă anunț. Mie în mod clar mi-au îndodat stomacul de revoltă. Cum să să fie posibil, ca într-un SPITAL din anul 2020, pacienții să se târască pe holuri?!

Cum să fie posibil ca într-un SPITAL din anul 2020, bătrâni neajutorați să stea întinși, pe holul rece, fără haine pe ei?

Cum să fie posibil ca un SPITAL construit in 1950, deci în urmă cu 70 de ani, să nu fie trecut pe lista priorităților în nici măcar an, de 30 de ani încoace?

Cum să fie posibil ca cei care au fost la conducere în ultimii ani să se dezumanizeze atât de tare?

Cum să fie posibil ca medici și asistente, OAMENI, să lucreze în astfel de condiții?

Cum să fie posibil ca nimeni să nu observe toate lucrurile astea?

Cum să fie posibil să închidem ochii la așa ceva? Într-un spital de boli infecțioase, unde curățenia care ar trebui să fie implicită, nici să nu o aducem în discuție, lipsește cu desăvârșire?

Înțeleg că între timp s-a efectuat un control de la Inspecția Sanitară de Stat. ISS a aplicat amenzi în valoare de 18.400 lei pentru neefectuarea periodică sau după necesitate a lucrărilor de igienizare şi reparaţii a clădirilor sanitare, conform HG 857/2011, art. 30, lit. e, deşi lucrările de igienizare se aflau în planul de conformare asumat de manager cu termen decembrie 2020 , conform unui articol din Agerpres.ro.

Știu că vor câțiva care mă vor întreba de ce scriu despre lucrurile astea în loc să văd lucrurile frumoase în țara asta? Le văd, le văd pe toate, dar astfel de atitudini și comportamente trebuie arătate. Pentru ca să le putem îndrepta.

Este vorba despre părinții noștri, despre copiii noștri, despre noi. Dacă de asta este nevoie ca să se renoveze un spital, fie. Dacă de asta este nevoie ca să aducem în atenția aleșilor mizeria și bătaia de joc, atunci voi scrie în fiecare despre câte un spital.

Nu știu ce aș putea să fac mai mult de atât. Plătesc taxele la stat lună de lună, nu arunc gunoiul pe stradă, nu fumez pe stradă, mă port civilizat în transportul în comun, îmi plătesc abonamentul.

Da. știu, avem o țară frumoasă. Avem oameni frumoși în România. Dar Spitalul din Reșița este ca o carie pe dinții din față ascunși de zâmbetul frumos al României.

În momentul acesta, și de ani buni încoace, statul este precum un părinte alcoolic. Ia de la gura copiilor pentru a-și cumpăra substanța de care este dependent, nepăsându-i că îi mor copiii de foame și de frig.

Nu ne vine să mai zâmbim… Cariile sunt atât de mari și de răspândite încât au ajuns la dinții din față…

Sursă foto coperta articol: Dreamtimes.com

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.