Uncategorized
Bună seara! Am citit articolul legat de educație, si povestea doamnei marcate de mama ei intr un mod atat de brutal…As vrea daca se poate intr o postare anonimă, sa va scriu si eu experienta mea de mamă cu gemeni…
Pentru ca la rândul meu am căutat articole, care lipsesc cu desăvârșire, modalitati explicite de abordare a diferitelor situații în cazul gemenilor însă a trebuit să mă lovesc de ele singura ca sa le pot gasi solutii…
Am scris un articol după ce am văzut o filmare cum o clasă întreagă de micuți nu mai mari de 3 ani, erau încremeniți la propriu, în prezența educatoarei.
Mulți părinți mi-au împărtășit indignarea, frustrarea, ciuda pentru ce se petrecea în videoclipul respectiv, filmat chiar de doamna educatoare, care plesnea un băiețel adormit.
Nu toată lumea a fost de acord cu părerea mea, iar ăsta este un drept al lor, desigur. Alții mi-au atras atenția cum despre dascălii care își fac treaba cu dăruire nu se vorbește atât de des, și ar trebui.
Pandemia pare că nu se dă ușor dusă. Se aproximează încă un an de incertitudini, de măsuri, de destabilizare economică.
Știu că unele voci spun că toată povestea asta nu este decât o invenție a unora care au beneficii de pe urma ei. Alții spun, că din contră, este foarte grav ce se întâmplă, dar mai ales, foarte real.
Ce este cert din tot această poveste este situația copiilor noștri. Din martie au făcut școală online. Acum tot de acasă se învață. Multe ore în fața ecranelor. Este crunt și nedrept ce se întâmplă cu copiii de clasa întâi, cu copiii de clasa a doua, cu copiii de grădiniță.
Abia așteptam să ajungă Matei la vârsta la care să ne putem juca împreună jocuri de societate, să spunem. Adică jocuri puțin mai apropiate de ce îmi amintesc eu din copilărie, cum ar fi, Nu te supăra frate.
Nu privi înapoi este un joc care lui Matei îi place foarte mult. Iar partea sa preferată este aceea că îl putem juca împreună, toți trei.
Pregătirea jocului îi revine lui Matei. Jocul este cartonat, dar este un puzzle din șase bucăți. M. îl asamblează, alege pionii, îi poziționează pe tablă. De cartonașe mă ocup eu.
La un moment dat pe blog, strângeam poveștile oamenilor care mă inspirau și pe care îi apreciam, ca să punem lumina reflectoarelor și pe oamenii faini care aduc efectiv valoare societății noastre. Așa s-a născut rubrica Poveștile oamenilor care ne inspiră.
De Beatrice vă amintiți cu siguranță. Pe mine m-a impresionat povestea ei despre cum s-a reprezentat singură în procesul cu Poliția Română, și cum a și câștigat procesul. Ea face oricum foarte multe lucruri despre care trebuie să știți, iar astăzi are să ne împărtășească lucruri noi.