Bună seara! Am citit articolul legat de educație, si povestea doamnei marcate de mama ei intr un mod atat de brutal…As vrea daca se poate intr o postare anonimă, sa va scriu si eu experienta mea de mamă cu gemeni…

Pentru ca la rândul meu am căutat articole, care lipsesc cu desăvârșire, modalitati explicite de abordare a diferitelor situații în cazul gemenilor însă a trebuit să mă lovesc de ele singura ca sa le pot gasi solutii…

Ideea e ca in cazul gemenilor e mai greu totul si am sa va dau exemple:

Mamicile cu gemeni se luptă inca de la inceput cu ora meselor…un bebe mănâncă la o oră…altul la alta….dar încet încet se poate aduce masa la aceeași oră…

Explicațiile in jurul vârstei de 1 an ca trebuie sa împartă jucăria, ca nu au voie se se lovească ( cand ma repet au aceeași vârstă) , prima zi de gradi când nu ai un copil care are impresia ca l-ai abandonat, ci sunt doi…

Cand refuză să mănânce la gradi, ca nu e buna mâncare….cand unul vrea in casa si altul vrea afara…cand unul iti zice ca il iubesti mai mult pe celălalt, si de fapt inima ta e împărțită în mod milimetric la 2, cand trebuie sa împartă si ultima lingura de supa la 2 ca nu cumva sa aiba impresia unul din ei ca cealaltă mâncat mai mult….

Cand unul e bolnav si celalalt plânge că de ce nu primeste si el siropel si trebuie sa umpli seringa cu apa doar sa se simtă și el ca are parte de aceeași „tratatie” …. Cand iesi la plimbare cu ambii / ambele si vor amândoi in brate si tu nu poti fizic sa faci nici 2 pasi in brate cu amândoi….si nu rămâne decât să îi iei pe rând si sa numeri până la 10 ca apoi să faci schimb iar si iar pana acasă…

Ar fi o luuunga lista ….insa acelor mămici care au gemeni...nu vreau decât să le transmit ca atunci cand nu mai pot de oboseala, cand au 2 copii care fac febră, sau au Rujeola sau varsat de vânt și totul e la dublu si parca nimeni nu pare a înțelege,

am sa va zic ceva ce mi a fost spus si mie cineva, intr o perioadă cand parca nu mai vedeam luminița…Dumnezeu nu da mai mult decât poti duce…si totul se rezolva prin iubire …dar iubire din aia pură cand gemenii vin si trag e tine sa te joci iar tu fiind cu casa pe dos…lasi tot si le oferi atenția de care au nevoie .

Pentru ca la final, cand cresc, nimic nu se compara cu 2 perechi de brate in jurul gâtului, spunându ti te iubesc…sau „mami tu faci numai lucruri bune” ….toata oboseala, tot efortul tau dublu, la finalul zilei contează si se transpune direct in ceea ce transmit gemenii tăi

Dragă A. (voi rămâne la A. pentru numele cititoarelor anonime care aleg să-și împărtășească povestea), mulțumesc pentru că mi-ai dezvăluit o mică frântură din zilele tale. Te apreciez mult pentru ceea ce faci pentru copiii tăi, cum te descurci cu toate, dar și pentru altruismul tău, de a veni în ajutorul altor mame.

Prin mesajul tău sper să fii o deschizătoare de drumuri, să luăm exemplul tău și să ne susținem mai des noi între noi, mamele. Uite câtă nevoie avem dar mai ales, cât de bine ne face! <3

Dragostea nu se împarte când ai mai mulți copii, dragostea se multiplică…