La un moment dat pe blog, strângeam poveștile oamenilor care mă inspirau și pe care îi apreciam, ca să punem lumina reflectoarelor și pe oamenii faini care aduc efectiv valoare societății noastre. Așa s-a născut rubrica Poveștile oamenilor care ne inspiră.

De Beatrice vă amintiți cu siguranță. Pe mine m-a impresionat povestea ei despre cum s-a reprezentat singură în procesul cu Poliția Română, și cum a și câștigat procesul. Ea face oricum foarte multe lucruri despre care trebuie să știți, iar astăzi are să ne împărtășească lucruri noi.

1. Bună Beatrice, iată că ne întâlnim iarăși aici, pe blog Cât a trecut de când am vorbit ultima oară? Doi ani să tot fie… Ce ai mai făcut între timp?

Bună, Lore. Mă bucur să punem iar în scris o conversaţie. Recunosc că am recitit primul articol, să-mi aduc aminte unde eram acum doi ani. M-a bucurat să citesc cum povesteam atunci începutul a ceea ce acum a prins mai mult contur şi a primit şi un nume. Până să povestim de cum a continuat ideea Psinapsa, sunt datoare să nu reduc timpul trecut la acest aspect. Am ales să-mi continui studiile în psihologie educaţională şi psihoterapie la Cluj Napoca şi am experimentat ce înseamnă să trăieşti într-un oraş mai mic. Bucureşteancă fiind, tânjeam după o astfel de experienţă. Deşi a venit repede pandemia şi am apucat să locuiesc acolo puţin mai mult de un semestru, am plecat în bagaje şi cu experienţa studenţească în cea mai mare universitate din România. Mi-a plăcut ce am găsit în Ardeal: am văzut mai multă deschidere din partea oamenilor, a autorităţilor şi mai multă răbdare. Acolo e o comunitate mai mică şi e mai uşor să vezi ce impact aduce acţiunea ta. Profesional, am continuat activităţile cu liceeni, doar că am mutat o parte din activitate la Cluj. Am început să mă axez mai mult pe orientarea vocaţională a adolescenţilor, colaborând cu două ONG-uri mari din România: Fundaţia Leaders şi Romanian Business Leaders. Cum a venit pandemia, am mutat activitatea online. A fost provocator să petrec atâtea ore în faţa laptopului, sunt o persoană care îşi ia multă energie din interacţiunea faţă în faţă cu ceilalţi. În rest, cred că pandemia m-a ajutat să devin mai disciplinată şi să-mi evaluez mai atent cum şi cu cine aleg să îmi petrec timpul. 

    2. Sunt mai mult decât recunoscătoare pentru perioada facultății, pentru că am avut șansa să fac asta, pentru dascălii de la care am avut ocazia să învăț dar mai ales pentru prieteniile frumoase pe care le-am legat și pentru că v-am cunoscut pe voi, sunteți deosebiți. Și din mintea unor astfel de oameni nu se pot naște decât proiecte minunate. Povestește-ne puțin despre Psinapsa.

 Recitind ce am vorbit aici ultima dată cu tine, m-a cuprins emoţia văzând cum am pomenit de ce avea să se contureze în timp şi să devină Psinapsa.

Mă refer la această bucată din interviul trecut: De curând, făcând practică în cadrul modulului psihopedagogic (…) împreună cu câțiva colegi (Remus, Luiza şi Andreea) discutăm ocazional cu liceenii despre teme din sfera sănătății mintale, care încă e un tabu în România. Sunt foarte entuziasmată de vibe-ul discuțiilor și de feedback-ul liceenilor și ne gândim serios la o formă de a extinde aceste discuții și în alte licee. Poate un ONG. Psiho-educația este din păcate unul din aspectele neglijate, deși prevenția în sănătate este mai bună decât orice tratament. 

Ne-am gândit 30 de minute în curtea facultăţii şi a venit şi numele: Psinapsa. Am hotărât apoi  că vreau să-mi continui formarea profesională la Cluj Napoca, iar Psinapsa a fost pusă pe pauză, cel puţin pentru moment. Uite cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la piaţă: a venit pandemia. 

Perioada de carantină a născut multe simptome, a accentuat anxietăţi, a dat prilejul să erupă vulcani. Liceenii ne tot scriau. Ne-am dat seama că în noul context de incertitudine, e mare nevoie de cineva care să vină cu resurse, informaţii către ei. 

Aici cred că e momentul să povestesc despre celelalte 4 zâmbete din Psinapsa. Aşadar, i-am scris lui Remus, l-am întrebat dacă mai crede în iniţiativă, iar imediat s-a realăturat şi Luiza. Ne cunoşteam şi am fost prieteni din primul an de licenţă. Ne-am gândit să facem un grup unde să mai vorbim cu liceeni, să mai postăm resurse utile legate de pandemie, nu aveam nimic concret. Mihaela ne-a fost profesoară în cadrul modulului psihopedagogic şi am păstrat legătura pentru că împărtăşeam aceeaşi pasiune: educaţia. Ştia de Psinapsa, o tot sunam să-i cerem sfatul, iar într-un final ne-am făcut curaj şi am întrebat-o dacă se alătură. Pe Alissia am cunoscut-o la master, iar de Psinapsa mă tot auzea pe mine povestind până mi-a zis: cu ce pot să ajut? De atunci e parte din echipă. Dacă mă întrebi din câţi oameni e formată Psinapsa, mi-e greu să zic. Noi suntem cinci, dar sunt mulţi oameni care s-au alăturat voluntar şi ne ajută cu ce se pricep ei mai bine, de la liceeni la colegi şi oameni cu mai multă experienţă în zona de antreprenoriat. 

    3. Care este menirea proiectului Psinapsa și cum își propune să vină în întâmpinarea tinerilor? 

Adolescenţa e o perioadă în care îţi pui multe întrebări despre tine şi ce e în jurul tău, de unde până unde eşti tu, unde încep ceilalţi şi cine vrei să fii. Toate aceste întrebări importante creează o sete de a găsi răspunsuri: te vei uita în tine şi în jurul tău să le găseşti. Momente de căutare avem pe tot parcursul vieţii, însă ce e diferit în adolescenţă este că vin şi cu o dezvoltare biologică, schimbări ale propriului organism. Copilul se transformă uşor, uşor în adult. Poate părea simplu, dar asta vine la pachet cu primele iubiri, vârsta la care sunt expuşi pericolelor, predispuşi formării adicţiilor (fumat, alcool, droguri), vârsta începerii vieţii sexuale, vârsta primelor dezamăgiri, vârsta la care hotărăsc ce carieră vor, vârsta la care vor autonomie, dar totuşi sunt dependenţi de părinţi.

În ipostaza celui care nu mai e în acea perioadă, cred că mulți ajungem să credem că adolescentul este mult prea mic să ştie ce sunt problemele acelea reale şi, în acelaşi  

timp, prea mare pentru a se plânge de ceva. Cred că e important să vedem şi să recunoaştem nevoile adolescentului şi să venim cu instrumente potrivite care să-l ajute să devină un adult sănătos, autonom. 

PSINAPSA a pornit de la nevoia de îndrumare și informare a ce înseamnă sănătate mintală identificată în lucrul cu sute de adolescenții. Mi-au confirmat însă şi cifrele semnalul de urgenţă pe care trebuie să îl tragem când vorbim de acces şi servicii în zona mental health: conform Asociaţiei Naţionale a Psihologilor Şcolari din America, 1 din 5 adolescenţi se confruntă cu o tulbulare mintală. Jumătate din problemele de sănătate mintală încep de la 14 ani, dar majoritatea rămân nedepistate și netratate.

Analizând împreună cu profesorii cazuri de probleme de sănătate mintală la adulţi, probleme care adesea se pot doar ameliora, mi-am pus întrebarea de ce nu ajungem, ca specialişti, mai devreme la om? De ce aşteptăm ca adultul să vină când are o problemă pe care nu o mai poate gestiona, în loc să vorbim din timp cu adolescentul? Aici intervine educaţia ca instrument. Până la urmă, înțelepciunea populară ne învață că este mai bine să previi decât să vindeci.

Astfel, soluţiile noastre ţin de psihoeducaţie, adică de a informa adolescenţii să înţeleagă importanţa sănătăţii mintale, să poată construi relaţii de încredere cu prietenii, să înveţe să comunice cu părinţii ce dificultăţi au, să înveţe să ceară ajutor şi unde îl pot găsi. Din păcate, în România este 1 psiholog şcolar la 800 de elevi. Ne gândim la digitalizarea şi externalizarea serviciilor (pentru că impactul pe care îl poate avea un psiholog şcolar în prezent este insuficient). 

Am dezvoltat o serie de workshopuri pe teme precum: sănătatea mintală şi stigmatizarea, emoţiile şi gestionarea lor, relaţiile în adolescenţă şi luarea de decizii. Vrem să mergem în şcoli, la nivel de clasă pentru că credem în importanţa micro-comunităţilor: adică la nivel de clasă, eu să simt că aparţin, că pot să vorbesc, că există cineva care să mă asculte. Acest pachet va fi disponibil şi la liber, adică orice adolescent sau părinte interesat, îşi va putea înscrie copilul. Lucrăm şi la un ghid pentru identificarea simptomelor şi exerciţii pentru cele mai întâlnire provocări din sănătate mintală: anxietate, depresie, burnout etc.

O altă soluţie pe vrem să o dezvoltăm abordează stigmatizarea. Ne dorim să normalizăm experienţele cu care se confruntă adolescenţii prin puterea poveştilor: Adolescent din trecut, prezent şi viitor va fi o serie de podcasturi pe tematici relevante adolescenţei în care vom da glas tinerilor, discutând apoi şi cu un psiholog invitat.

Pe termen lung, visăm să dezvoltăm teambuildinguri la nivel de clasă, şcoală. Suntem familiari cu programe în care să sudăm relaţiile dintre adulţii care lucrează împreună, să-i  învăţăm să lucreze în echipă. Dacă îţi petreci 4 ani, 6 ore pe zi alături de alţi 28 de oameni, se poate numi o cred eu, o micro-comunitate. Este teribil de important ca experienţa ta să fie una pozitivă, să fie un context confortabil, care să încurajeze creşterea indivizilor. Performanţa şcolară este influenţată de starea de bine a elevilor, profesorilor. Pentru asta, relaţiile dintre indivizi au un rol extrem de important. 

Deocamdată acestea sunt liniile mari pe care ni le-am propus pentru primii ani.

    4. De ce resurse are nevoie acest proiect pentru susținere? V-ați gândit la ceva pe termen lung?

Învăţăm preluând de la modelele din jur. Când vine vorba de sănătate mintală, avem puţine persoane, mai ales publice, care să abordeze acest subiect. Căutăm astfel oameni, lideri în comunităţile lor,  care să devină ambasadori Psinapsa şi care să diminueze stigma, să promoveze importanţa sănătăţii mintale şi a prevenţiei. Dorim să creăm contextul potrivit pentru a dezvolta comunităţi de adolescenţi rezilienţi, iar aici voi folosi o vorbă care-mi place mult: e nevoie de un sat întreg pentru a creşte un copil. Astfel, Psinapsa acum are nevoie de multe resurse: timp, oameni, pasiune, susţinere şi de ce să ne ferim, resurse financiare. 

Acum Psinapsa este una dintre cele 15 echipe finaliste la Social Impact Award. Timp de 3 luni am fost fost într-un incubator şi am primit mentorat pentru a ne ajuta să creştem Psinapsa. Ne-a accelerat procesul pentru că am primit întrebări la care nu ne gândisem şi am fost forţaţi să căutăm răspunsuri. Suntem aproape de final, îar în perioada aceasta se desfăşoară votul comunităţii. Asta înseamnă că oricine poate intra pe site-ul Social Impact Award şi poate vota 3 proiecte. Pe 1 octombrie este marea finală unde vom susţine pitch-ull final şi se vor alege cei 3 câştigători. 

    5. Așadar proiectul are mari șanse de a demara și de a ajunge la primii 90 de tineri. Iar noi putem ajuta cu un simplu vot.

Da, avem şanse mari. Reuşim să ne menţinem în vârful competiţiei în ceea ce priveşte voturile. România chiar conduce clasamentul anul acesta. Suntem la început, iar fiecare ajutor contează. Premiul cel mare ne-ar acoperi o parte din cheltuielile de început. Ne vom permite astfel să demarăm proiectul pilot pentru 90 de adolescenţi şi să continuăm să postăm pe pagina de facebook materialele pe care le pregătim. 

    6. Ne poți explica puțin care este procedura votului? Pentru că eu mi-am prins puțin urechile. Trebuie să votezi trei proiecte?… 

Da, am primit întrebarea asta des de la oameni. Pentru a vota e nevoie să intri pe platformă şi să selectezi 3 proiecte. Pentru a face asta, dai click pe proiect, apeşi pe butonul Add iar după te va ruga să te autentifici cu contul de facebook sau gmail. Dacă ai reuşit să votezi, îţi vor apărea cele 3 iniţiative votate şi numărul de voturi pe care acestea le-au strâns până în prezent.

   7.Ce planuri are Psinapsa pentru viitor?

Psinapsa are în plan să îndeplinească nevoile atât de neglijate din zona sănătăţii mintale. Poate suna utopic, dar ne dorim să ajutăm la construirea unei societăţi care valorizează sănătatea, starea de bine a cetăţenilor săi. 

Psinapsa este un proiect tare fain, inovator, necesar, cred merită să afle de el cât mai multă lume. Dacă eşti adolescent, părinte, profesor sau pur şi simplu interesat de idee şi sănătate mintală, ne puteți scrie sugestiile, experienţele personale pe Facebook și pe Instagram. Sperăm că în viitor vom putea comunica într-o platforma 🙂 

Așa cum ne-a anunțat deja Beatrice, Psinapsa are si pagină de Facebook, unde puteți să aflați mai multe despre proiect. Au și postări faine, pe care vă invit să le urmăriți. Iată un exemplu de informație care merită distribuită mai departe, nu poți să știi niciodată cui poate fi de folos.

De asemenea, vă rog să îi susțineți cu un vot, chiar merită să îi vedem câstigători. Durează cel mult 3 minute. Sunt psihologi aflați la început de drum, au o energie bună și o dorință puternică de face ceva pentru societate și pentru viitor.

Link-ul pentru vot, aici: