Tuturor ne-a plăcut de micul prinț, care nu a stat locului nicicum, cu ocazia participării la Jubileul străbunicii sale. Louis ne-a topit pe toți cu mutrițele lui delicioase, de copil.
Și am aplaudat-o atunci pe Kate. Dă-i Doamne sănătate si nouă dă-ne Doamne tăria si răbdarea lui ei!
Readuc acest eveniment în discuție, pentru că am auzit astăzi pe cineva spunând: Dar oare unde o fi văzut micul prinț acele scălâmbăieli? Că doar el e crescut regește, în alt sistem. Poate de la bonă?
Astăzi am sărbătorit șapte ani de când mi-am ținut pentru prima oară fiul în brațe. Șapte ani care au fost grei, dar care au trecut foarte ușor. Ce paradox…
Am făcut un clip aniversar, unde am adunat câteva clipuri scurte, cu Matei mai micuț și mai mărișor. Că am plâns, are rost să vă mai zic? Când a fost el oare atât de mic? Nu vorbește el dintotdeauna? Nu mănâncă singur, nu își face baie singur și nu se îmbracă singur dintotdeauna?
Mi-e din ce în ce mai drag să îmi petrec viața cu tine. Cine ar fi crezut că poți iubi tot mai mult în fiecare zi? Cine ar fi crezut că poți să iubești fără să aștepți nimic în schimb și bucuria prezenței celuilalt să îți umple inima?…
Până acum șapte ani, ți-am fost căsuță. Ai fost parte din mine la propriu.
Apoi, căsuța ți-a devenit pernă și brațele mele ți-au fost pătură. Te-am acoperit cu ele de câte ori ți-a fost greu sau ușor, de câte ori căutai alinare, de câte ori simțeai nevoia să te simți acasă.
Oamenii sunt singura specie care se privează voluntar de somn fără să existe un câștig real.
Despre somn vom vorbi tot mai mult în anii următori. Pentru că este un subiect de interes pentru tot mai mulți oameni de știință.
Am punctat importanța somnului într-un articol precedent unde l-am inclus la îngrijire de sine. Iar în acest articol o să detaliez, în linii mari totuși, la ce (ne) ajută somnul.
1. Somnul bun ajută sistemul imunitar
Somnul reface starea metabolică a corpului prin ajustarea în detaliu a echilibrului dintre insulina și glucoza din circulația sângelui.
Universul imaginar al copiilor, cât și sinceritatea și simplitatea cu care exprimă ceea ce gândesc, sunt unele dintre cele mai mari argumente pentru care adulții au nevoie de copii în jurul lor.
Nu are cum să nu te atragă în magia copilăriei lor și să nu îți aducă măcar un zâmbet pe buze.
Zilele trecute eram într-un magazin de haine, unde căutam pantaloni office, de birou. S-a nimerit să mergem toți trei. De obicei evit să îl plimb pe Matei (și pe soț) după mine prin magazine, pentru că își pierd(e) răbdarea. Și pentru că este un timp în care îmi clătesc ochii și mă deconectez cu totul de toate.
Știi că ai crescut atunci când îți dai seama că cele mai importante lucruri în viață nu sunt lucruri. Cele mai importante lucruri în viață sunt oamenii, clipele și amintirile.
De trei ani de zile, fac un lucru nebunesc, de ziua mea. De ziua mea, îmi dăruiesc timp. Și amintiri faine.
De ziua mea îmi iau liber de la serviciu. De ziua mea nu lucrez. Nu răspund la mail-urile de la serviciu, nu am nicio treabă cu nicio treabă de la birou.
Mă trezesc de dimineață, ca de obicei, ca să îl pregătesc pe Matei pentru grădi. La anul îl voi pregăti pentru școală. 🙂 Mai departe se ocupă soțul, care îl duce pe Matei la grădi. Apoi mă întorc în pat și mă cuibăresc sub cearșafurile și pernele moi. Și rămân acolo cât mai am nevoie.
A fost drum lung până aici. Multe obstacole dar și mult bine. Căci altfel, nimic din toate astea nu ar fi fost posibile. Ai nevoie și de bine și de bun în viață, ca să ajungi să te iubești.
În drumul meu către mine am învățat că să accepți lucrurile din trecut și să te accepți tu pe tine cu ele, îți oferă putere.
Dragă eu mai tânără, dragă eu la 18 ani, la 20 de ani, la 25 de ani: să nu regreți nimic! Să le așezi pe toate frumușel în cufăr, și să le îngrijești, pentru că ale tale sunt toate, cele ce astăzi te-au adus până aici.
Să accepți lucrurile din trecut și să te accepți tu pe tine cu ele, îți oferă putere.