Astăzi am sărbătorit șapte ani de când mi-am ținut pentru prima oară fiul în brațe. Șapte ani care au fost grei, dar care au trecut foarte ușor. Ce paradox…
Am făcut un clip aniversar, unde am adunat câteva clipuri scurte, cu Matei mai micuț și mai mărișor. Că am plâns, are rost să vă mai zic? Când a fost el oare atât de mic? Nu vorbește el dintotdeauna? Nu mănâncă singur, nu își face baie singur și nu se îmbracă singur dintotdeauna?
Așa de tare mă bucur că am atâtea clipuri cu el singur, în care am surprins fiecare etapă a copilăriei, de care uitasem deja. Așa de tare mă bucur că am surprins conversații întregi, unele delicioase, altele interesante, minunate. ❤️
Bani se fac și altădată, petreceri vor mai fi cu siguranță. Dar copiii-s mici doar o dată. Primii pași sunt doar o dată. Primul mama/tata e doar o dată. Când copiii-s mici, multe lucruri vor fi pentru prima dată. Cuvinte stâlcite, povești inventate, îmbrățișări, boacăne. Toate au farmecul lor aparte în copilăria mică. Trec atât de repede pe lângă noi, de nici nu realizăm când se întâmplă. Și putem să jurăm că nu s-au întamplat. Nu vorbește el dintotdeauna? Nu mănâncă singur, nu își face baie singur și nu se îmbracă singur dintotdeauna?
Drămuiți-vă timpul cu grijă și construiți-vă amintiri zi de zi. Fiți mai blânzi cu voi ca părinți, nu vă mai stresați pentru orice. Vă promit că peste ani nu vă veți aminti că ați dezvățat copilul de scutec la 2,5 ani sau la 3 ani. Și că a reușit să meargă singur de la 11.3 luni sau la 13 luni.
Miza relațiilor și a creșterii copiilor nu este de a ajunge la vreo linie de sosire într-un timp record. Miza este să ne bucurăm unii de alții, și să ținem bine de timp, care prea tare se grăbește, deși pare că merge cu încetinitorul.
Sursă foto copertă articol: Kelly Sikkema on Unsplash