Familia este cheia către fericire
Aseară, era zece și un sfert când M. aproape că adormise. Dintr-o dată, se trezește vorbind cu voce tare, de era să îmi sară inima de sperietură.
-Mami, am uitat, am uitat să îți spun ceva foarte super de astăzi!
M-am liniștit, ce bine că era vorba despre ceva de bine. Astfel că inima mi s-a așezat la locul ei, si am ascultat ce avea copilul să îmi povestească.
-Astăzi, la grădi, eu și A. (O colegă) am dansat dansul pe care tu și tati l-ați dansat atunci când v-ați căsătorit!
De câte ori nu ați auzit? : Plânge ca să îl iei în brațe ( copilul de nouă luni) sau Este un mic șantajist, un manipulator. Așa sunt copiii.
Uite cum se tăvălește pe jos pentru că nu i-a cumpărat jucăria. Asta e manipulare clară! Și obrăznicie pe deasupra!
Haideți să lămurim treaba asta. Copiii de vârstă mică nu pot manipula un adult. În nicio situație descrisă mai sus.
Ca să ne înțelegem: Este nevoie de trei abilități pentru a putea manipula pe cineva.
1 Gândire ipotetică
Adică acea abilitate care te ajută să anticipezi ceea ce se poate petrece în viitor și care ar putea fi eventualele rezultate. Adică pot să îmi dau seama că dacă întind piciorul, pun piedică și persoana cade. Asta este gândirea ipotetică.
Când îmi e dor de mama, îmi caut ochii în oglindă. Sunt ai ei, reproducere 1 la 1.
Când îmi e dor de tata, îmi caut forma nasului și a buzelor.
Când îmi e dor de mamaie, îmi zâmbesc în oglindă și ea îmi zâmbește înapoi. De la ea am moștenit zâmbetul.
Când îmi e dor de tataie, îmi pieptăn părul des, castaniu.
Părinții și bunicii noștri nu ne părăsesc niciodată. Ei rămân cu noi și ne aleargă prin vene, prin sângele pe care l-am moștenit.
Eu știu că sunt mulți care se gândesc cu teamă la copii. Eu îi înțeleg, am trecut prin asta. Am avut un milion de gânduri înainte de a avea copil, la fel și în timpul sarcinii. Gânduri mai am și acum, nu-i bai, și sunt destule :))
Eu știu că sunt mulți care se gândesc că nu sunt pregătiți să aibă copii, prin perspectiva nu voi fi un părinte bun.
Am citit multe cărți de psihologie în ultimii cinci ani. Sigur că lucrurile nu sunt atât de simple pe cât voi puncta mai jos, dar dacă porniți de la ele, vă promit că restul se va așeza firesc.
Scriu pe telefon, cu o singură mână. Mâna stângă e blocată sub trupul tău, greu de acum. Petrecută fiind peste trunchiul tău, mâna mi-a amorțit. Dar nu e bai, din partea mea, poate să și cadă, că eu din brațe, nu te las.
Este liniște, și cald, și bine. Îți simt respirația ușoară și mă gândesc că probabil că nu voi reuși să îți ofer decât lucruri mărunte. O casă măruntă, cu activități mărunte, cu vacanțe mărunte. O viață măruntă.