Când îmi e dor de mama, îmi caut ochii în oglindă. Sunt ai ei, reproducere 1 la 1.

Când îmi e dor de tata, îmi caut forma nasului și a buzelor.

Când îmi e dor de mamaie, îmi zâmbesc în oglindă și ea îmi zâmbește înapoi. De la ea am moștenit zâmbetul.

Când îmi e dor de tataie, îmi pieptăn părul des, castaniu.

Părinții și bunicii noștri nu ne părăsesc niciodată. Ei rămân cu noi și ne aleargă prin vene, prin sângele pe care l-am moștenit.

De părinți și de bunici nu ne despărțim niciodată. Îi reîntâlnim pe fiecare centimetru de piele, în fiecare clipă de dor.

Suntem plămădiți din genele strămoșilor noștri. Oriunde am fi, purtăm cu noi o parte din ei.

Îi purtăm în pasiunile și talentele noastre. Îi purtăm în vorbă, în port, în chip.

Îi purtăm în suflet.

De părinți și de bunici nu ne despărțim niciodată. Ei rămân eternitate pe chipul nostru.

Așa că ori de câte ori vi se face dor de părinți sau de bunici, duceți mâna la inima și ascultați-i bătăile. Ei ne sunt mai aproape decât credem.

Ei sunt cu noi.

Sursă foto copertă articol: Pinterest