Familia este cheia către fericire
O altă cititoare dorește să transmită un mesaj, de data aceasta părinților. O să îi spunem B. Nu o să comentez prea multe, doar că i-am citit povestea în lacrimi…
Nu am curaj să îi spun aceste vorbe mamei mele. Și nu pentru că nu aș putea efectiv, dar dacă i-aș spune, nu aș face decât să stârnesc furtuna. Și de furtună sunt sătulă, mai am nevoie și de zile cu soare.
Am crescut la bunici până la șapte ani, când ai mei m-au luat acasă, la oraș, pentru că urma să încep școala. Nu m-am simțit niciodată ca acasă, ca un copil cu părinții lui, în casa lor mă simțeam mai degrabă tolerată.
Abia aștepți să auzi cum sună vocea copilului tău. Încă de când este doar o fotografie ciudată, în alb și negru, scoasă pe banda unui ecograf.
Încă din primele luni de viață îți dorești să îl auzi spunând mama, Doamne, cât de mult aștepți asta! Și te îngrijorezi când nu se întâmplă la vârsta trecută în manual…
Apoi mergi în parcuri și auzi glasuri de copii. Glasuri subțirele, voioase, certărețe, plângăcioase, glasuri de toate culorile.
Despre căsnicie am mai scris. Despre cum nu există o cale ușoară. Despre cum trebuie să muncim pentru căsnicie, la fel cum muncim și pentru bani. Sau poate chiar mai multă ambiție, cu mai multă motivație.
O căsnicie în care mama și tata lucrează împreună, nu aduce beneficii doar celor doi soți, contează chiar mai mult pentru copii.
Pentru că doi părinți care reușesc să lucreze împreună, vor avea mai multă energie de investit în direcția copiilor, în direcția bunăstării casei. Doi părinți care își vor pierde energia în a se consuma unul pe celălalt, se vor orienta într-o mai mică măsură către copii.
Joi seară am ajuns acasă destul de obosiți, după o zi plină de treburi de rezolvat.
Ne-am spălat, ne-am schimbat și fiecare și-a găsit momentul de relaxare. Soțul a mers în dormitor, eu am rămas cu Matei pe canapea.
Matei și-a găsit repede o jucărie, cea care îi place foarte mult, un volan de mașină. S-a așezat cu volanul în brațe, în spate a pus o pernă lungă, și a rezemat de pernă un ursuleț de pluș. Îl ducea la grădi.
Este aproape seară. Ți-am făcut băiță, și deși de fel îți place, de data asta te-ai cam supărat când ți-am spălat părul tău frumos și moale, dar plin de acuarele de la ora de pictat și iaurt de la gustarea de seară. Nu ai avut răbdare să te șterg bine cu prosopul și când a venit vorba de scutec și de pijamale, ai zbughit-o poznaș prin casă. Până la urmă tot s-a lăsat cu câteva lacrimi când te-am îmbrăcat.