Este aproape seară. Ți-am făcut băiță, și deși de fel îți place, de data asta te-ai cam supărat când ți-am spălat părul tău frumos și moale, dar plin de acuarele  de la ora de pictat și iaurt de la gustarea de seară. Nu ai avut răbdare să te șterg bine cu prosopul și când a venit vorba de scutec și de pijamale, ai zbughit-o poznaș prin casă. Până la urmă tot s-a lăsat cu câteva lacrimi când te-am îmbrăcat.

Este aproape ora de culcare, dar parcă nu ai fi tu dacă ai adormi doar cu unul sau două cântecele. Așa că repet de vreo zece ori același cântecel înainte de a-ți lua ursulețul în brațe, de a te întoarce pe-o parte și de a păși timid în lumea viselor.

Azi nu a fost o zi ușoară pentru mine, așa că abia așteptam să mă ascund în pat, după o baie binecuvântată. Dar nu înainte de a strânge jucăriile, de a spăla biberoanele și de a-ți pregăti hănuițele de creșă pentru mâine dimineață, când începe iarăși cursa contra timp.

Înainte de a merge la culcare, mă opresc lângă pătuțul tău să te mai sărut o dată, să te privesc și să îți spun cât de mult te iubesc. Și atunci parcă mă trăznește un gând și simt fiori pe șira spinării… Oare te-ai simțit iubit astăzi? Ți-am arătat îndeajuns lucrul acesta?

Tu ești mic încă și la tine funcționează lucrurile simple. Este albă sau neagră, nu există cale de mijloc. Și știu că te frustrează că uneori nu sunt disponibilă tot timpul pentru tine, că alteori nu te las să faci tot ce îți trece prin cap pentru că este periculos, iar unele zile îmi sunt mult prea grele decât poți tu înțelege, și nu din vina ta. Sunt chestiuni de oameni mari care pe tine nu te ating însă cărora eu trebuie să le fac față.

Și uneori nu am răbdare, abia reușesc să îmi păstrez calmul după o altă boroboață de-a ta, mă supăr sau uit pur și simplu că tu ești mic și că toate îți sunt necunoscute și că de abia de acum începi să înveți și să cunoști lumea.

Este sfârșitul zilei, tu dormi acum iar acesta este momentul pe care îl așteptasem. Un pic de liniște, un moment pentru mine. Dar ziua asta s-a încheiat, ziua mea cu tine, o zi care nu se mai întoarce, iar eu i-am așteptat sfârșitul… Fața ta senină, glasul tău care mormăie în somn, așa mic și dulce și ghemuit ești, m-au făcut să uit instant tot ce a fost mai greu. Toate au fost și s-au dus. Însă ai simțit dragostea mea în toate? Aproape că îmi vine să te trezesc ca să îți spun , ca să îți repet, ca să știi că mama te iubește mult, mai mult decât îți pot arăta și că nu există lucru pe lume care ar putea să schimbe asta.

Dar te las să dormi, te mângâi ușor pe frunte și îți șoptesc: „Somn ușor, copile, mama te iubește și este mândră de tine. Oricând. Chiar și atunci când nu mă descurc prea bine să îți arăt asta…”

Sursa foto: Pinterest