Ok, o să spun de la început, că nu este vorba despre documentul oficial prin care două persoane îl semnează la oficiul stării civile. Este vorba despre comuniune, despre a împărți greutățile și bucuriile, despre a fi o familie.

Cuplurile au câteva cumpene de-a lungul vieții. Unii mai multe, altele mai puține. Este ceva firesc, sunt împreună într-o călătorie, în care, pentru a ajunge cu bine la destinație, fiecare trebuie să învețe. Să învețe să asculte, să aline, să susțină, să pune limite, să iubească. Să învețe să și tacă uneori, să recunoască că a greșit, să își ceară iertare, să fie acolo pentru celălalt, să se bucure pentru celălalt și să primească bucuria celuilalt pentru el. Atât de multe sunt învățat, chiar și până la sfârșitul vieții.

Și toate astea înseamnă muncă. Uneori mai grea, alteori mai ușoară. Atunci când un lucru nu mai funcționa cum trebuie, bătrânii mai întâi încercau să îl repare. Și nu, nu este o aluzie la căsniciile trainice, a celor care sunt împreună de 60-70 de ani. Nu pot să am astfel de prejudecăți, pentru că nu știu ce este de fapt în spatele ușilor închise. Unele relații funcționau ca la început în timp ce altele funcționau doar sub formă de conveniență.

Dar ce vreau să spun este că într-o relație trebuie să muncești. Poate că există și relații perfecte, ca în povești, dar o relație nu trebuie să fie perfectă, trebuie să fie doar reală. Și știm cu toții ce înseamnă real.

O relație reală înseamnă că nu îți place neapărat totul la celălalt. Că uneori (poate chiar zilnic), te enervează. Pentru că nu își pune șosetele la spălat, pentru că pune înapoi în frigider cutia cu doar două picături de lapte în ea, pentru că iar a făcut gluma aia care ție nu îți place deloc.

O relație reală înseamnă că uneori un film bun este preferat în locul unei partide de sex. Că se întâmplă să vrei timpul tău, singură, doar ca să te uiți pe pereți, pe geam sau să citești. Fără să respire nimeni prin preajmă. Și el își poate dori același lucru.

O relație reală înseamnă să pregătești micul dejun chiar dacă nu ți-e neapărat foame, doar pentru că lui îi place cum gătești tu omleta.

O relație reală înseamnă că și el poate să arunce gunoiul, să spele vasele, să facă baie copiilor, sau să meargă împreună cu ei la somn. La fel cum și ea poate să folosească șurubelnița, un trafalete sau un ciocan.

O relație reală înseamnă respect, iubire și susținere. O relație reală poate să pară comună, banală, plictisitoare după câțiva ani. Dar iubirea nu este neapărat un sentiment, ci o promisiune de a-l iubi pe celălalt în fiecare zi, de a-l însoți fizic și emoțional.

Nu este ușor. Nu este mereu amuzant, nu se râde în fiecare zi, și mulți tind să renunțe atunci când zâmbetele dispar, căutând în alte locuri, deoarece scânteia a dispărut.

Iubește-l pe celălalt chiar și atunci când ți se pare dificil, tocmai pentru că poate că atunci are cea mai mare nevoie. Atunci când este cel mai greu de iubit.

Nu mi se pare corect să renunțăm la cineva atunci când nu mai pare la fel simplu sau pentru că situația actuală nu (mai) este ideală.

Cele mai rezistente relații nu sunt rezistente pentru că nu au probleme. Cele mai rezistente relații sunt cele care reușesc să găsească o cale pentru a rezista. Și pentru asta este într-adevăr nevoie să îți pese suficient de mult.

Căsătoria e doar o hârtie. La fel și banii, dar tot ne trezim dis de dimineață să muncim din greu pentru ei. De ce nu am face la fel și pentru partenerul nostru, pentru familia noastră?