Dezvoltare personală
De-a lungul vremii am avut mai multe conștientizări ca părinte și mă gândeam că poate este bine să le scriu și aici, poate vor fi de folos cuiva. Le voi puncta la modul general, ca să poată fi aplicate în mai multe contexte.
Pacea copilului începe cu mama și/sau cu tata. Atunci când un copil este supărat sau un copil face un tantrum, pacea trebuie de la părinte să plece.
Văd foarte mulți părinți ( inclusiv eu), care fac ei înșiși un tantrum atunci când copilul lor face un tantrum. Pentru că și noi suntem obosiți, stresați, supărați. La fel și copilul.
Dar ce avem noi la îndemână și putem folosi, iar copilul nu are, este o minte dezvoltată care poate căuta soluții. Nu uitați asta.
Zilele acestea este mare vâlvă după ce ministrul învățământului, Sorin Câmpeanu, a venit cu o reformă școlară pe masă. Unele schimbări ar fi pertinente, despre altele sunt curioasă cum vor fi implementate.
Unele afirmații au fost puțin desprinse de realitate, dar vom vedea cum le vor integra pe toate. Voi reda pe scurt câteva dintre punctele menționate de domnul ministru, ca să știm cu toții despre ce este vorba.
- ??? ?̂?????? ??????? ?̦? ????? ????? ??? ?̂? ????̂???, ?? ????? ???????????! N-are nicio legătură tabla inteligentă cu toaleta din curte! Asta ține de administrația locală. Noi trebuie să începem de undeva și nu să așteptăm o zi în care toate școlile să aibă toalete. E nevoie să profităm de aceste oportunități! Ministrul a spus că „un minim avantaj” al acestei investiții va fi că ceea ce va fi scris de către profesor pe tablă nu va trebui șters, iar conținutul va putea fi răsfoit pagină cu pagină și „transferat fiecărui elev”
- ???????̆ ???????̆?? ?? ???????ă, ??? ????embrie ????. De asemenea, manualele vor suferi schimbări prin faptul că vor fi adaptate la noua curriculă ( nu-i rău!) și că vor urma manuale electronice.
- Minisitrul a apreciat că ??????? ?????? ? ???? ? ??????????̆, iar pierderile au fost foarte mari. Se urmărește o recuperare în timp, în paralel cu progresul normal an de an. A punctat de asemenea că s-au adâncit diferențele între elevi, între cei care au putut să beneficieze de instrumente online și cei care nu au avut această șansă (echipamente, ore, acces internet).
- S-a discutat și despre săptămâna ?????/ ș????? v???? care ?̂?̦? ??????? ??̆ ??????̆ ?????? în afara școlii. Vorbim despre acțiuni de ecologizare, voluntariat, plantare de arbori, colectare selectivă – acțiuni pentru educație pentru mediu, care să se facă în afara școlii. Cam cum făceam și noi când eram copii, la educație tehnologică, plantam flori în fața școlii sau în curtea școlii.
- Schimbări referitoare la structura anului. Astfel, anul școlar va avea module de învățare de 6-7-8 săptămâni, alternate cu vacanțe scurte, „Săptămâna verde”. Se elimină tezele, se scurtează vacanța de Paști pentru a oferi una la toamnă, se elimină structura semestrială/trimestrială. Introducerea unei singure medii anuale și a evaluării standardizate.
Nu mi se pare o idee rea cea preluată de la elevi, așa cum susține ministrul învățământului, și anume, introducerea unei evaluări standardizate la început de an. Cei mai mulți profesori făceau asta oricum, dar cumva mi se pare că această măsură va arăta rezultate uniforme și mai aproape de realitate, prin aceleași teste aplicate tuturor elevilor.
Nu aș lua în seamă totuși aceste note pentru media școlară anuală. Aș folosi această evaluare strict pentru a verifica cunoștințele la început de an pentru a crea o strategie de învățare pentru fiecare clasă/școală. Aș privi această evaluare ca pe o simulare.
“Gândește-te la tot ce-i frumos în tine și în jurul tău și fii fericit!”
Tot din vremea unui război, din vremea unui război mondial.
Pentru că se vorbește foarte mult despre cum să fim bine cu noi în vremurile astea, despre cum să găsim binele în ceea ce ne înconjoară.
Iată ce a spus Anne Frank, în 1944, pe când avea 14 ani și trăia ascunsă, împreună cu familia ei, pentru a-și salva viața:
„Seara, când stau culcată în pat și-mi termin rugăciunea spunând: Îți mulțumesc pentru tot ce-i bun, drăguț și frumos, jubilez în sinea mea.Atunci mă gândesc la ce-i bun în clandestinitate, la sănătatea mea și la întreaga mea ființă, la ce are drăguț Peter, la ce-i încă mic și fragil și căruia noi nu îndrăznim să-i dăm un nume, iubire, viitor, fericire, și la ce-i frumos, asta însemnând lumea, natura și frumusețea amplă a întregului, a tuturor lucrurilor frumoase împreună. Atunci nu mă gândesc la toate nenorocirile, ci la frumusețea încă prezentă. În asta constă în bună măsura diferența dintre mama și mine.
Mor copiii pentru că unii oameni mari nu se pot înțelege.
Mi-a rămas întipărită această frază în minte ca și cum cineva ar fi folosit un fier încins. Sau mii de ace de tatuaj. Și nu este o replică a unui fierar sau a unui tatuator. Este replica unei învățătoare în timp ce intră în școala devastată de bombe, în care ea preda acum o lună de zile.
În timp ce își șterge lacrimile spune, cu vocea gâtuită: Mor copii pentru că unii oameni mari nu se pot înțelege. Și câtă dreptare are!
Mă uit în jurul meu zilele acestea și văd multă îngrijorare, tristețe, durere. Pentru că suntem oameni și empatizăm.
Aud în jurul meu foarte des și citesc și pe online.
Mă simt vinovată pentru că eu pot să beau liniștită o cafea, în timp ce la câteva sute de kilometri de mine, oamenii sunt terorizați.
Mă simt vinovată pentru că eu pot să râd, pot să merg la serviciu liniștită, să îmi iau copilul de grădiniță, când milioane de oameni nu mai au această șansă.