Dezvoltare personală
Prea multe tragedii se întâmplă din grabă, prea multe vieți se sting prea devreme.
Mâncăm pe grabă, iubim pe grabă, alergăm după autobuz, după tramvai, după cei dinaintea noastră. Ne grăbim să ajungem la școală, la serviciu, în concediu. Tot timpul pe grabă.
Am citit astăzi despre un groaznic accident petrecut ieri pe Valea Oltului. Doamne, câtă durere! O familie întreagă s-a stins. Se pare că șoferul a încercat o depășire pentru a ajunge din urmă mașina prietenilor cu care erau în concediu. Doar că în loc să ajungă mașina prietenilor, a ajuns în fața unui tir.
Week-endul acesta a fost diferit. Și nu în sensul bun. A fost o serie de întâmplări care mi-ai pus nervii la încercare și resursele interne pe care le am la momentul ăsta.
Zilele astea am învățat că bunătatea unui om nu constă numai în a dărui, ci și în a primi.
Și când zic bunătate nu mă refer la partea de om milos, atenți la ceilalți, ci cumva la smerenie. Bun cu tine însuți, cum s-ar zice.
Să fii bun cu (pentru) tine.
Zilele astea am primit critici, jigniri, desconsiderare, să spunem că nu a fost perioada cu cel mai mare succes al meu. Dar când înveți să iei lucrurile ca atare, când realizezi că de foarte multe ori reacțiile și cuvintele celorlalți ne vorbesc mai mult despre ei decât despre noi, reușești să nu mai fii atât de dur cu tine. Și astfel reușești să crești.
Am citit acest discurs al Papei Francisc și am făcut tuturor un bine și l-am adăugat aici, la arhivă, pentru posteritate. Este un mesaj înțelept, pe care poate, ar merita să îl punem pe repeat. Sau să ne întoarcem la el ori de câte ori se întunecă cerul.
„Puteți avea defecte, puteți fi neliniștiți și chiar supărați, dar nu uitați că viața voastră este cea mai mare companie din lume. Doar tu poți să o împiedici să eșueze.
Ești apreciat, admirat și iubit de atât de mulți. Amintește-ți că a fi fericit nu înseamnă să ai un cer fără furtună, un drum fără accidente, o slujbă fără efort, o relație fără dezamăgiri.
Știu că este un subiect delicat. Despre care de cele mai multe ori, nu vorbim. Pentru că doare, pentru că nu știm cum să abordăm, pentru că nu știm oricum prea multe despre subiect.
Educația sexuală încă este un subiect tabu în România. Și orice propoziție care conține cuvântul sexual, este rușinoasă și stârnește un val de reacții.
Ce este abuzul sexual?
Orice fel de atingere nepotrivită este abuz.
Oamenii nu știu ce înseamnă abuz, nu îl recunosc, nu îl declară, deși are impact asupra lor. De aceea, multe dintre studiile care se fac pe abuzul sexual nu sunt concludente, adică nu reflectă încă impactul uriaș pe care îl are asupra persoanei.
Dacă s-ar putea, cu toții ne-am dori să primim instrumente sau tehnici despre cum să ne creștem copiii, și care să funcționeze imediat.
Dacă s-ar putea, cu toții ne-am ori să primim rețeta unei căsnicii reușite. Cum să ne facem partenerul fericit sau cum să fim fericiți în relații.
Doar că oamenii nu-s la fel. Și fiecare aduce în căsnicie modele de relații anterioare. Modelele părinților, nesiguranțele personale, căpătate în relațiile ale căror consecințe și astăzi mai încurcă oamenii.