Dezvoltare personală
Festivalul Gopo de anul acesta nu ar trebui trecut cu vederea. Cel puțin cele câteva minute de maximă vulnerabilitate de pe scenă. Să nu le trecem și noi cu vederea, așa cum au făcut restul colegilor actriței Viorica Vodă.
Conextul: pe scena premiilor Gopo, echipa filmului Filantropia aniversează 20 de ani de la lansarea peliculei. Actorii au fost întrebați ce a însemnat acest film pentru ei.
A fost o vreme când credeam că a avea copii este un act de curaj. Și că ai nevoie de anumite aptitudini, astfel încât să poți avea grijă de copii. Și de alte aptitudini ca să reușești să împletești propriile tale dorințe și vise, propria ta viață cu viața copilului tău.
A fost o vreme în care pentru mine, mamele erau efectiv o specie superioară. Pentru mine, toate mamele aveau o aură nobilă. A fi mamă mi se părea a fi ceva ce eu nu aș putea să fiu nici într-o mie de ani.
Acesta a fost unul dintre cele mai mari regrete ale mele din viața asta: că nu am reușit să port tocuri înalte, cu grație.
Tocurile înalte mi-au făcut mereu probleme. Ori mă simțeam incofortabil, ori mergeam de parcă călcam în străchini. Și în mod evident, mă orientam către ceva mai comod. Adică fără toc.
Semne au fost încă de când eram o copilă. Aveam vreo 7-8 ani când o vecină care își ducea fiica la cursuri de modeling, m-a luat și pe mine să mă prezinte instructoarei. Prima și singura probă a fost o defilare pe podium. Adică m-a rugat să merg. Și a spus din prima nu. Mersul meu nu era de catwalk.
Aud tot mai des Paștele nu mai este cum a fost… Nu mai simt aerul de sărbătoare… Este o zi ca oricare alta….
Suntem nostalgici după vremurile copilăriei. Ne este dor de bunici, de timpurile în care viața era mai simplă și totul era o joacă.
Suntem adulți și acum știm și ne înțelegem și părinții, că Paștele era frumos, dar înseamna și muncă și cheltuieli. Chiar dacă prin ochii noștri de copil, totul părea ca o poveste.
Îmi place să-l văd cum doarme dimineața. Și beneficiez de acest privilegiu des, pentru că eu mă trezesc întotdeauna prima. În zilele de grădi, desigur. În week-end, se întâmplă fix pe dos.
Dimineața este timpul meu secret, când alung orice temere, și pur și simplu, mă bucur să fiu alături de el. Este cald, este liniște, este bine. Este dincolo de orice pericol, de orice răutate, este în locul sigur de acasă, unde orice vis urât este alungat de mama sau de tata.