Mor copiii pentru că unii oameni mari nu se pot înțelege.

Mi-a rămas întipărită această frază în minte ca și cum cineva ar fi folosit un fier încins. Sau mii de ace de tatuaj. Și nu este o replică a unui fierar sau a unui tatuator. Este replica unei învățătoare în timp ce intră în școala devastată de bombe, în care ea preda acum o lună de zile.

În timp ce își șterge lacrimile spune, cu vocea gâtuită: Mor copii pentru că unii oameni mari nu se pot înțelege. Și câtă dreptare are!

Suferă copii de foame pe întreg globul pământesc pentru că o mână de adulți, care se află la conducerea marilor puteri, nu reușesc să se înțeleagă pe pământ, pe resurse, pe bani.

Mor copii în războaie care nu sunt ale lor.

Suferă copii ce seara merg la somn nemâncați pentru că o mână de adulți, de la părinții lor până la autorități, nu reușesc să îi îngrijească. Deși asta este exclusiv treaba adulților!

Suferă copii în fiecare zi, bătăi și abuzuri crunte pentru că adulții din jurul lor nu intervin. Închidem ochii la bătaie, închidem ochii la violența verbală. O acceptăm în scoli, o acceptăm pe stradă, o acceptăm la noi în bloc.

Suferă copii și mor în fiecare zi, când trebuie să se descurce singuri în viață, și să facă treaba în locul părinților. Copiii mor pentru că pentru a fi adultul din casă, trebuie să renunți la a mai fi copil.

Mor copiii pentru că unii oameni mari nu se pot înțelege…

Sursă foto: Marina Shatskih on Unsplash