Acesta a fost unul dintre cele mai mari regrete ale mele din viața asta: că nu am reușit să port tocuri înalte, cu grație.

Tocurile înalte mi-au făcut mereu probleme. Ori mă simțeam incofortabil, ori mergeam de parcă călcam în străchini. Și în mod evident, mă orientam către ceva mai comod. Adică fără toc.

Semne au fost încă de când eram o copilă. Aveam vreo 7-8 ani când o vecină care își ducea fiica la cursuri de modeling, m-a luat și pe mine să mă prezinte instructoarei. Prima și singura probă a fost o defilare pe podium. Adică m-a rugat să merg. Și a spus din prima nu. Mersul meu nu era de catwalk.

Nu a contat prea tare pentru mine, dar în sinea mea nu mi-a picat bine. Deci eu nu voi putea sa fiu model, dacă aș vrea? Aveam colege de clasă care mergeau deja la cursuri de modeling. Deci ele sunt frumoase și eu nu? Ele au ce le trebuie și eu nu am?

I-am povestit unei prietene mai tânără de-a mamei despre dezamăgirea mea. Iar ea mi-a spus: Ia să îți văd picioarele. Stai dreaptă, aici, în față. Mda, nu ai picioarele potrivite. Ai genunchii prea mari.

Probabil că trebuia să mă ajute, dar pe mine doar a reușit să mă întristeze. Mi-am acceptat resemnată înfățișarea. Măcar știam ce nu voi face în viață.

Până la 18 ani am purtat foarte rar tocuri. Apoi au început să se ivească ocaziile. O nuntă, o petrecere. Nu reușeam să stau pe tocuri mai mult de o oră. De cele mai multe ori, îmi luam încălțări de schimb.

Sunt îndrăgostită de tocuri și de pantofi fini. Le urmăresc fascinată pe fetele care-și poartă tocurile cu grație și feminitate. Am îndrăznit să îmi consolez iubirea neîmpărtășită cu ghete sau botine cu tocuri ceva mai groase. Dar nu este același lucru.

De la începutul anului m-am apucat de sport. La modul serios. iar de vreo două luni, genunchiul stâng a început să îmi păcăne la fiecare flexare. De fiecare dată când urcam scări. După un etaj, venea deja și cu durere.

M-am plâns cunoscuților, oamenilor din jurul meu. Băi, mă doare. O fi normal? Oare e prea mult efort? Și toată lumea mi-a spus că nu este cazul să îmi griji. Și mie îmi păcăne, dacă aș merge la doctor pentru orice, unde as ajunge? mi-au spus. Cu alte cuvinte, să nu mă mai alint.

Și cu toate astea, mi-am făcut o programare la ortoped. Lasă că mă alint.

Am oprit exercițiile și eforturile suplimentare. Diagnosticul a venit aproape imediat, prima vedere: Rotula genunchiului stâng este mai înaltă decât cea a genunchiului drept. De altfel, genunchiul era și inflamat.

Am făcut radiografii, din toate unghiurile, la ambii genunchi. Urmează și un RMN pentru verificarea cartilajelor. Indicațiile pe care le am momentan sunt recuperare medicală(kineto), evitarea ridicării unor greutăți mai mari de 2-3 Kg, evitarea statului în picioare timp îndelungat.

Condropatie patelara și patela alta. Diagnosticul momentan.

Adică rotula mea este poziționată anormal, este mai sus decât cum ar fi firesc, pentru ca piciorul să aibă stabilitate. Așa m-am născut.

O să scriu mai jos un paragraf scurt despre această afecțiune, pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba. Ce am aflat și eu de la medicul ortoped.

Tendonul patelar( cel de lângă rotulă) este și el mai lung. Raportul lungimii tendonului pe lungimea rotulei este marit, plasand astfel rotula intr-o pozitie ridicata care intarzie angajarea rotulei pe femur pana la un unghi mai marit de flexie. Astfel, se maresc considerabil sansele unei luxatii a rotulei.

Afecțiunea Patela alta este definita atunci cand raportul lungimii tendonului patelar pe diagonala cea mai mare a rotulei este egal sau mai mare de 1,2. Raportul sănătos se încadrează în limitele de 0,8 și 1,2.

Raportul meu pe genunchiul stâng este 1,9. Destul de mare. Poate intra în discuție și operația, pentru scurtarea tendonului.

Dacă respect recomandările și le integrez bine în viața de zi cu zi, operația poate aștepta, poate chiar să nu facă parte din ecuație. Dar recomandările includ: fără tocuri ( nici măcar conice sau pătrate), încălțăminte ortopedică, este permisă doar alergarea ușoară, fără genunflexiuni, fără ridicări de greutăți mai mari de 2-3 Kg, recuperare medicală, de evitat scările pe cât posibil.

Și ca să fie povestea completă, rotula genunchiului drept este poziționată mai jos decât cea a genunchiului stâng, dar și acolo am un raport de 1,5, deci tot peste medie. Și uite așa, am aflat iaca, de ce nu m-am descurcat pe tocuri înalte. Medicul ortoped mi-a confirmat, căci l-am întrebat anume. Mintea mea a făcut legătura imediat.

În fine, am vrut să vă povestesc, nu ca să vă pun pe gânduri, dar ca să auziți măcar despre acest subiect, poate puteți preîntâmpina anumite simptome. Eu vă doresc să nu vă preocupe totuși vreodată.

Nu îmi pare rău că am făcut sport mai intens, nu asta m-a adus aici. Doar mi-a semnalat mai devreme.

În câțiva ani sigur ajungeam să aflu, chiar și fără sport.

Voi merge din nou la sală, voi purta orteză de confort. Pot lucra spatele ridicând greutăți, atâta vreme cât nu stau în picioare. Pot merge pe bandă, pot alerga ușor. În schimb nu voi mai folosi planul înclinat.

Pot să fac exerciții pe saltea. De altfel, una dintre recomandări este să mai scad cu măcar 2-3 kg greutatea corporală, pentru că se pare că inclusiv propria mea greutate este o presiune pe care genunchiul meu o resimte. Acum am în jur de 57-58 de Kg.

Însă cel mai bun lucru din toată povestea asta este că sunt mândră de mine. Sunt mândră de mine pentru că am avut grijă de mine și am mers la doctor, am ascultat și am investigat semnele pe care corpul meu mi le-a arătat. Deși uneori am simțit jenă când m-am plâns despre ce mă doare ( pentru că în comparație cu durerile altora-netratate și neinvestigate de altfel- a mea părea o nimica toată), mi-am ascultat corpul și am investigat. Chiar dacă totul a durat mai bine de două luni.

Și chiar dacă nu aveam neapărat nevoie de această validare, totuși mă bucur să am o explicație pentru stângăcia mea în a purta tocuri înalte.

În ultimii ani am purtat foarte mult rochii și fuste. Vara este mai ușor să potrivesc încălțări. Provocarea va începe de la toamnă. Feminitatea și eleganța merg foarte bine împreună cu pantofii cu toc, dar sunt și altele care merg la fel de bine. Cum ar fi atitudinea, caracterul, felul de a fi.

Sursă foto copertă articol: JESHOOTS.COM on Unsplash