Festivalul Gopo de anul acesta nu ar trebui trecut cu vederea. Cel puțin cele câteva minute de maximă vulnerabilitate de pe scenă. Să nu le trecem și noi cu vederea, așa cum au făcut restul colegilor actriței Viorica Vodă.

Conextul: pe scena premiilor Gopo, echipa filmului Filantropia aniversează 20 de ani de la lansarea peliculei. Actorii au fost întrebați ce a însemnat acest film pentru ei.

Viorica Vodă, actriță: „Nu eram pregătită pentru tot ce a însemnat expunere și consecințele expunerii. Am făcut psihoterapie ani de zile pentru hărțuirea sexuală din sistem, nu din afara lui. Sunt foarte mulți directori de teatru, regizori care se pare că m-au confundat cu personajul, atât de credibilă am fost.”

Actrița a făcut mărturisirea cu emoții și eforturi vizibile de pe lună. A tras aer în piept de mai multe ori, ca și când și-ar fi ținut respirația cât vorbește. Vocea i s-a stins de mai multe ori, lacrimi îi gâtuiau cuvintele. A adresat un mesaj către generația tânără, un mesaj chiar către fiica ei de 20 de ani, care se afla în sală.

„Să nu credeți că vreau acum să mă reinițiez și să inițiez campania MeToo pentru Moldova, pentru că sunt din Basarabia. Nu despre asta e vorba. Spun asta că acum la 40 de ani, fiind mama a doi copii și a unei fete care este în sală şi are fix vârsta acestui film, 20 de ani. Când își va construi o carieră să aibă curaj să împărtășească ceea ce spune, să aibă curaj, să nu îi ruşine. Atunci când va fi într-o lume a bărbaților sau a femeilor nu îndrăznesc să spună.”

Chiar în timp ce vorbea vizibil emoționată despre experiența ei traumatizantă, actrița Mara Nicolescu spune tare din spate, că ea nu a fost confundată. Apoi declară la microfon cât de minunat a fost totul, să nu confundăm și că pe ea nu au confundat-o. Și că înțelegem noi. Înțelegem ce, oare?

Mara Nicolescu, actriţă: „ Îmi pare rău să aud povestea atât de tristă a Vioricai, pe mine nu m-au confundat. Înţelegeţi, dar cam atât am vrut să spun. Aplauze!”

Tot în timpul discursului Vioricăi, Marius Vizante, colegul ei, spune: Dar măcar filmul a fost bun!

Nu știm cum să reacționăm la durerea celor din jur. Nu reușim să găsim ceva mângâietor. Facem glume, miștouri, luăm peste picor, sau mai grav, dăm vina pe victimă. Este exemplul clasic sigur a făcut victima ceva de a pățit-o, căci iată, pe mine nu m-au confundat.

Dacă cineva ne mărturisește ceva dureros putem să spunem doar/măcar Îmi pare rău. Atât de simplu este… Și în nici un caz nu râdem de necazul omului, nu îl minimizăm, nu îl ascundem sub preș și în nici un caz nu îl învinuim pentru ce i s-a întâmplat.

Seara a fost totuși salvată de o intervenție ce a venit mai târziu, de câștigătoarea premiului Cea mai bună actriță, Katia Pescariu. Voi încheia articolul cu discursul ei. Într-o lume de Mara, fiți Katia…

“Cred că au fost niște lucruri memorabile în seara asta, nu ce zic eu, și cred că s-a trecut cam repede peste ceea ce a zis doamna Viorica Vodă. Și aș vrea să ne gândim la lucrurile pe care le-a zis, aș vrea să mulțumesc că le-a zis, îmi pare rău că a durat 20 de ani să spună ce a spus. Și îmi pare foarte rău pentru reacțiile pe care le-am văzut, pe care le vedem în fiecare zi, dar în seara asta le-am văzut pe scenă, de la colegii din jurul ei și a fost oribil. Dar foarte multe dintre noi le vedem în fiecare zi. Și îi mulțumesc încă o dată. Și felicitări!”

Momentul de la premiile Gopo se poate viziona aici.