Pare că este o scenă desprinsă dintr-un film. Sau dintr-o carte.
Am citit atât de mult despre războaiele mondiale iar scenele cu artiști care cântau în mijlocul dramei, mi se păreau greu de înțeles cu mintea. Sufletul se sfărâma doar străduindu-se să înțeleagă.
În timp ce forţele ruseşti avansează asupra Kievului din mai multe direcţii, o orchestră locală din capitala Ucrainei a interpretat imnul naţional, în aplauzele celor prezenţi.
Este războiul lor, nu ne privește pe noi. Am tot auzit asta de pe la începutul lui februarie, când armata lui Putin „făcea exerciții” la granița Ucrainei.
Apoi a venit războiul. Pardon, invazia. Pardon, operațiunea specială de salvare a cetățenilor ucraineni de ei înșiși.
Îmi amintesc foarte bine ziua de 24 de februarie, pentru că pe stradă auzeam oameni vorbind despre război și aplaundând faptele lui Putin, cât de deștept este el.
Îmi amintesc cum mi-am exprimat compasiunea despre ucraineni și despre situația lor. Și cum au început discuțiile despre Afganistan, Irak, Siria, pandemie, virus și mască. Toate în aceeași propoziție. Și mi-am dat seama că războiul nici nu începuse bine că eu pierdusem deja ceva: relațiile cu oamenii din jurul meu. Așa cum fuseseră ele până atunci. Pentru că am avut o altă părere decât a lor, mă priveau altfel. Ca pe o ignorantă, pentru că eu o aveam o altă perspectivă.
În toată vâltoarea de astăzi, am ajuns să citesc un interviu cu Horațiu Mălăele. Mi-a adus o energie bună, și mă gândeam că poate că v-ar aduce aduce și vouă.
Fără o altă interpretare despre cum ar trebui să le vorbim copiilor, sau despre cum ar trebui să le oferim încrederea noastră în ei pentru ca ulterior să și-o construiască mai departe singuri. Doar să citiți înainte de culcare, ca să aveți somnul poate un pic mai liniștit.
Împărați, regi și regine, președinți, miniștri.
Profesori, doctori, ingineri, artiști.
Se spune că mâna care împinge leagănul conduce lumea. Este incredibil câtă forță are în sufletul ei cea care ne leagănă când suntem prunci. Ele modelează copiii cu înțelepciune şi fac din ei oameni mari. Cu adevărat mamele sunt cele care au cea mai mare influență în viețile noastre. Și lipsa de iubire a mamei se vede atât de crunt și de dureros, zilele acestea, în lume.
Zilele trecute s-a cumpărat foarte multă valută. Vinerea trecută cel puțin, la bănci nu se mai găsea euro.
Astăzi am urmărit o știre care arătau o coadă foarte mare de oameni care așteptau să își facă pașaport. La București și la Cluj, următoarea programare disponibilă este în luna aprilie.
Foarte mulți români se interesează deja unde pot pleca. Ce variante au. Ce bagaje să își pregătească. Ceea nu ce nu este rău. Fiecare face pentru el însuși ce simte că îl liniștește cel mai bine.
Premierul Norvegiei, Jonas Gahr Stoere, a înregistrat un discurs în care s-a adresat copiilor, pentru a le explica cât mai simplu, situația actuală. Despre ce se întâmplă oamenilor implicați în conflict, despre teamă dar și despre cum nu este vina civililor, nu este vina rușilor sau a ucrainenilor.
Este un discurs adresat copiilor, dar este în același timp, un discurs bine venit pentru oameni de toate vârstele. Căci ce suntem noi adulții, în momentul acesta, dacă nu niște copii (mai mari) speriați?
„Dragi copii din Norvegia!
Trecem acum prin momente foarte speciale aici, unde trăim, în Europa. Rusia a atacat țară vecină, Ucraina, și acum acolo este război.
Mă uit în jurul meu zilele acestea și văd multă îngrijorare, tristețe, durere. Pentru că suntem oameni și empatizăm.
Aud în jurul meu foarte des și citesc și pe online.
Mă simt vinovată pentru că eu pot să beau liniștită o cafea, în timp ce la câteva sute de kilometri de mine, oamenii sunt terorizați.
Mă simt vinovată pentru că eu pot să râd, pot să merg la serviciu liniștită, să îmi iau copilul de grădiniță, când milioane de oameni nu mai au această șansă.
Încerc să nu mai consum știri despre război de la televizor. Îmi îndrept atenția spre alte surse de informare. Caut de asemenea să văd ce comentează oamenii care au ceva cunoștințe despre această temă.
Astfel am ajuns la Yuval Noah Harari.
Istoricul Yuval Noah Harari, este unul dintre cei mai bine vânduţi scriitori ai deceniului, autor al cărților de succes internațional Sapiens: Scurtă istorie a omeniriiși Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului.
Un băiat din Zaporojie, o zonă greu încercată din sud-estul Ucrainei, a fost numit „un erou al nopții” de către autoritățile slovace după ce a reuşit să treacă singur granița din Ucraina în Slovacia.
Doamne, Dumnezeule, că nu îmi vine să cred ce povești aflăm. Ce vremuri trăim… Viața bate filmul…
Băiatul de 11 ani avea cu el un rucsac, o pungă de plastic și un pașaport și avea scris pe mână un număr de telefon, conform ministerului de interne al Slovaciei, într-o postare pe Facebook.
Probabil că a ajuns până la voi poza din orașul Przemyśl din Polonia unde mamele din Polonia au lăsat, pe peronul gării, cărucioarele propriilor copii pentru mamele refugiate, care vin din Ucraina cu copiii în brațe. (Sursă foto: Gianna Kouka / Dmytro Kuleba)
Două mame din Rusia au mers la ambasada Ucrainei, cu cei 5 copii ai lor între 7 și 11 ani, să depună flori și desenele copiilor pe care scrisesetă NU RĂZBOIULUI. Au fost arestați și au rămas jumătate de noapte în închisoare.