Trăim o perioadă altfel. De fapt, este o perioadă altfel pentru că încă nu știm cât va dura. Poate este începutul a ceva mai bun. Poate acum suntem într-un cocon, așteptând să înflorim, să prindem aripi. Să rămânem pozitivi ne va ajuta cu siguranță însă și mai bine ar fi dacă am lua ceva cu noi din această provocare, dacă am învăța ceva.
Eu spre exemplu, am învățat că oricât de plăcut ar fi să rămâi acasă și să faci lucrurile în ritmul tău, rutina era cea care paradoxal, mă punea în mișcare. Și după primele zile de stat acasă, m-am întors la rutină și am adaptat-o după nevoile și condițiile actuale.
Unul dintre lucrurile pe care le pot face acum acasă și de care profit, este să acord o mai mare atenție îngrijirii pielii și tenului, când programul îmi este mai flexibil. Deja când voi relua mersul la birou și la grădi, voi aplica rutina și produsele mult mai rapid. Dacă nu aveți deja o rutină, acum este ocazia perfectă să o construiți, iar dacă aveți nevoie de un punct de plecare, o să vă povestesc cum fac eu, apoi potriviți voi rutina după nevoile tenului vostru. Produsele le-am găsit pe Dougals.ro, au prețuri accesibile, calitatea de asemenea este foarte bună. Eu sunt mulțumită de rezultatele rutinei, mie cel puțin mi-a făcut bine.
„Am fost prietena mamei mele…”
Să fim părinții copiilor noștri, nu prietenii lor scriam data trecută. În urma articolului, o cititoare mi-a scris povestea ei, poveste care m- atins și care cred că se potrivește multora. Am discutat puțin și cititoarea a fost de acord cu publicarea poveștii ei, îi voi spune A. Nu voi face analiza, o voi reda pur și simplu. Relația noastră cu copiii este atât de importantă și știu că nu există părinte care să dorească răul copilului său, dar atunci când resursele sunt limitate, părintele nu poate mai mult de atât. Cel puțin nu fără ajutor. Am mai vorbit despre depresia mamei și despre impactul asupra copiilor, de orice vârstă.
„Eu cu fi-mea suntem ca două prietene. Ne povestim orice! „
„Eu cu fi-miu? Nu avem nici un secret. Ca doi prieteni buni.”
Ați auzit replica vreodată? Măcar o dată sunt convinsă că v-a trecut pe la urechi. Fie că e vorba de mamă-fiică, tată-fiu, și alte combinații posibile.
Relația cu părinții este cel mai mare impact pe care îl resimțim mai apoi în viața de adulți. De la părinți învățăm despre viață, despre reguli, despre iubire, despre încercări. În funcție de reacțiile părinților săi, un copil își auto-reglează propriile emoții ( apropo de isteria pandemiei Covid).
„Împărat sau om de rând, cel mai fericit este cel
ce-și găsește fericirea acasă.” spunea J.W. von Goethe multă vreme în urmă.
O frază pe care am citit-o acum mulți ani, și care mi-a rămăs întipărită în minte. Câtă esență și adevăr într-o frază atât de scurtă…
M-am întors la ea pentru că mi se pare că se potrivește minunat situației actuale. Pandemia, statul acasă, în casă… Izolarea și carantina, stresul din cauza stării de urgență, restricțiilor, numărului de cazuri infectate cu Covid-19, dar și a numărului alarmant de decese din cauza acestei pandemii, au dus la cresterea violenței domestice în numeroase tari. Potrivit EuroNews, rata violenței domestice a crescut cu peste 30% în Franta, exact de când țara a intrat in carantină.
În perioadă de pandemie, respectiv în vreme de stare de urgență națională, școlile și grădinițele au fost închise chiar de la jumătatea lunii martie.
Pentru supravegherea copiilor, unul dintre cei doi părinți putea să beneficieze de o indemnizație în cuantum de 75% din salariu de bază, dar nu mai mult de 75% din câștigul salarial mediu brut pe țară.
Perioada vacanțelor însă, așa cum prevede legea inițială, nu ar fi fost decontată. Altfel spus, părinții ar fi trebuit să găsească o altă variantă: rude, vecini( ceea ce nu ar fi de dorit,desigur), concediu de odihnă sau concediu fără plată.
Lumea s-a schimbat deja. Și se schimbă în continuare.
Atunci când ești însărcinată, îți trec multe prin minte. Uneori te simți copleșită de griji, alteori simți că iubirea îți inundă venele și mintea, și parcă nu mai poți cuprinde tot ce hormonii și schimbarea îți aduc.
O femeie însărcinată are multe întrebări în minte: Ce nume îi voi pune? Ce culoare va avea părul bebelușului? O fi bine acum, în burtică? A sughițat cumva? Oare va fi disponibil doctorul care mi-a urmărit sarcina? Va fi cu mine când voi naște? Cât va dura nașterea? Cum o să știu când încep contracțiile adevărate? Voi suporta toată durerea: Cât de dureros va fi?