Am auzit vorbindu-se despre maternitate cât de frumos va fi, cât de special, însă știam nimic despre cum mă va transforma. Despre cum nu voi mai fi la fel fizic. Despre cum femeia care până ieri ținea totul sub control, care credea că le știe pe toate, astăzi învață că de fapt, mai are atât de multe de învățat….

Am auzit vorbindu-se despre nopți nedormite. Dar nu am auzit despre cât de obosită voi fi, despre cum somnul va deveni un lux pentru o bună bucată de timp dar cum în același timp, cel mai dulce sunet pe care l-aș putea auzi vreodată în miez de noapte, va fi respirația copilului meu în timp ce doarme. Și deși cinci minute de somn ar fi tot ceea ce mi-aș dori, râsul său năzdrăvan, mânuța moale în jurul gâtului meu și   mirosul de bebeluș, va fi cel mai eficient  energizant.

„Te vei descurca”, mi-au spus. Dar nu mi-au spus și că maternitatea va scoate la lumină perfecționista din mine, că voi atât de atentă la tot, că voi fi exigentă și că nu voi accepta jumătăți de măsură. Și că asta mă va obosi câteodată, și de aceea mă voi împăca cu gândul că uneori, bine și nu neapărat foarte bine, este de ajuns.

Nu credeam că va veni o vreme în care îmi voi dori cu atâta ardoare libertatea mea înapoi. Independența, timpul, pe mine de altă dată dar, în același timp, cât de vinovată mă voi simți pentru asta. Și cu toate acestea, să fii dorit, să fii iubit, să fii părinte, este un privilegiu de care nu toți au parte.

Am auzit vorbindu-se despre cum un copil îmi va schimba prioritățile. Dar nimeni nu a spus nimic despre grijă. Despre câte griji îmi voi face. Este bine? Este sănătos? Este fericit? Are îndeajuns? Eu sunt îndeajuns pentru el? Despre cât de mult aceste gânduri ar putea să mă consume. Și despre cum fericirea copilului meu va fi pe primul loc, și tot ce urmează după, va ocupa locul doi.

Mi s-a spus că va fi o bucurie să îmi văd copilul cum crește. Dar nu mi-au spus și că va crește atât de repede. Despre cum minutele, orele, zilele, lunile mi se vor scurge printre degete iar eu nu voi putea face nimic să le opresc. Despre cum într-o secundă parcă, astăzi îmi privesc copilul care ieri era doar un bebeluș, pe care alaltăieri îl aduceam acasă, cu atâta emoție și teamă. Nu mi-au spus că voi implora timpul să aibă milă de mine și să devină mai lent.

Mi-au spus că maternitatea va fi o provocare. Dar nu mi-au spus despre cum să fiu mamă o să îmi forțeze limitele, răbdarea, despre câte îndoieli voi avea în suflet însă, în același timp, despre cum fiecare test, fiecare limită, fiecare moment de cumpănă mă va face mai puternică, și mă va învăța să fiu mai bună,  mai blândă, mai conștientă de ceea ce pot și ceea ce sunt.

„Maternitatea vine cu iubire”, au spus. Dar nu mi-au spus că voi simți asta curgând prin fiecare venă, în fiecare bătaie a inimii mele, în fiecare răsuflare și în fiecare gând de dimineață. Că va fi genul acela de iubire care te determină să dai tot ceea ce ai fară să aștepți nimic în schimb, să oferi chiar și atunci când crezi că nu mai ai nimic de oferit și să fii recunoscător pentru cele mai banale lucruri din lume pentru alții, dar atât de prețioase pentru tine.

Nu se poate explica în cuvinte sentimentul de mamă, pentru că nu se aseamănă cu nimic din ceea ce am trăit până acum. Maternitatea poate fi înțeleasă doar trăind-o.

 Trăiți-o din plin și bucurați-vă. Cu recunoștință.