„Împărat sau om de rând, cel mai fericit este cel
ce-și găsește fericirea acasă.” spunea J.W. von Goethe multă vreme în urmă.
O frază pe care am citit-o acum mulți ani, și care mi-a rămăs întipărită în minte. Câtă esență și adevăr într-o frază atât de scurtă…
M-am întors la ea pentru că mi se pare că se potrivește minunat situației actuale. Pandemia, statul acasă, în casă… Izolarea și carantina, stresul din cauza stării de urgență, restricțiilor, numărului de cazuri infectate cu Covid-19, dar și a numărului alarmant de decese din cauza acestei pandemii, au dus la cresterea violenței domestice în numeroase tari. Potrivit EuroNews, rata violenței domestice a crescut cu peste 30% în Franta, exact de când țara a intrat in carantină.
În Australia sunt peste 350 de cazuri de violență domestică înregistrate în fiecare zi, potrivit mediafax.ro.
Și în Marea Britanie a crescut numarul de apeluri la poliție, din cauza abuzurilor în familie.
Și în Italia situația e asemănătoare. Numai că acolo a scăzut numărul apelurilor și a crescut cel al mesajelor. Psihologii de la helpline spun că femeile se tem să sune, ca să nu fie auzite de partenerii lor de viață, care ar putea reacționa violent. Din nou.
Virusul acesta, Covid-19, în sine nu ne face rău în mod direct. El doar scoate la suprafață ce era în noi și nu știam. O afecțiune, o vulnerabilitate, o boală netratat, o anxietate, o frică. Le pune înaintea noastră iar noi trebuie să vedem încotro vom merge cu ele.
Acasă e bine.
Acasă e siguranță.
Acasă e protecție.
Acasă e tot ce e bun.
Afară nu găsim ce e acasă. Iar dacă nu e așa, poate acum este vremea să ne așezăm în tihnă și să vedem ce este de fapt, pentru noi acasă. Și cum poate deveni de fapt acasă, cu adevărat, acasă.