Dezvoltare personală
Înainte de noapte bună. Obiceiul nostru
Avem de câteva luni bune un obicei înainte de somn. Nu este vreo metodă documentată științific, ca să știți de la început. Este ceva ce facem noi. Puteți voi să îl adaptați eventual, în funcție de relație, de fire, de temperament, de moment.
Să vă povestesc despre obiceiul nostru de noapte bună
Am început cu acest obicei din două motive: să nu se întâmple să mergem la somn supărați și să rezolvăm totul înainte să punem capul pe pernă. Și apoi oricum îl apuca vorba chiar înainte de noapte bună.
Zilele trecute am postat un clip pe Facebook. Și un reel pe Instagram. Și nu credeam că va fi nevoie să explic că NU este cazul să fie luat clipul at literam. Dar se pare că este. Voi povesti imediat de ce. Între timp, despre acest clip este vorba:
//www.instagram.com/embed.js
Ca să ne înțelegem, am dormit în ultima săptămână. Câteva ore pe noapte, dar am dormit.
Ce au înțeles oamenii din clipul de mai sus.
Tocmai ce am ajuns acasă, ne-am întors de la țară. Cred că vă mai amintiți contextul, face parte din lucrurile greu de făcut luna asta. Pe scurt, astăzi am gătit pentru câteva zeci de persoane. A fost parastasul de un an al lui mamaie. Da, a trecut deja un an…
Anul trecut, la priveghi și înmormântare, a fost tare greu. Greu pentru toți cei care ne-am adunat acolo. În ultima zi din octombrie, rece, întunecată, grea.
Nu da vina pe bebeluș este o formă de a spune: sigur că nimeni nu dă vina de-adevăratelea pe un bebeluș.
Însă dacă am putea vedea asta din perspectiva unui frate mai mare, atunci poate ar putea ajuta sau ar putea fi un prim pas în evitarea/ diminuarea geloziilor dintre frați.
Venim cu bebelușul acasă. Iar fratelelui mai mare îi spunem:
Nu mai face gălăgie pentru că doarme bebelușul.
Nu putem să mergem acum în parc, pentru că bebelușului îi este foame.
Am reușit să răcesc. Nu am mai răcit de mult așa. Cu nas înfundat, mă dor oasele și mușchii, și sinusurile. Și capul, evident. Dar am atât de multă treabă luna asta (știți, că vă povesteam aici) încât nu prea am vreme să zac.
Așa că azi am rămas acasă, ca să nu fericesc cumva vreo colegă de la birou cu răceala mea. Dar nu înseamnă că am avut vreme să zac. Nicidecum!
M-am trezit, mi-am făcut un ceai și mi-am luat vitaminele. Matei a plecat la școală ( l-a dus taică-su), iar eu am terminat de editat un text care trebuie să fie gata astăzi. L-am trimis, apoi am stat înfășurată în pătură vreme de cincisprezece minute.