Tocmai ce am ajuns acasă, ne-am întors de la țară. Cred că vă mai amintiți contextul, face parte din lucrurile greu de făcut luna asta. Pe scurt, astăzi am gătit pentru câteva zeci de persoane. A fost parastasul de un an al lui mamaie. Da, a trecut deja un an…

Anul trecut, la priveghi și înmormântare, a fost tare greu. Greu pentru toți cei care ne-am adunat acolo. În ultima zi din octombrie, rece, întunecată, grea.

Nu au venit toate rudele anul trecut. Și nici toate cunoștințele. Unele persoane au aflat vestea abia săptămâni mai târziu. Altele au aflat atunci când au sunat pe numărul ei de telefon. Le-a răspuns mama, pentru că mamaie nu mai era. Și ei nu știau încă.

Oamenii dispar din lumea asta. Unii mai devreme, alții mai târziu. Și viața merge înainte. Soarele răsare și apune, la fel și luna. Pământul continuă să se rotească. Președinții lumii se schimbă. Traficul din marile orașe rămâne același. Campionatele de fotbal se desfășoară după programul stabilit.

Pământul nu înțepenește atunci când un om părăsește lumea. Nici serviciul, nici celelalte lucruri pentru care și-au tocit mințile. Nici măcare locurile unde așteptau să li se ridice o statuie.

Parastasul de un an este o ocazie în care oamenii își reamintesc despre cel care a plecat dintre ei. Și apoi, ușor, ușor, momentele de aducere aminte vor fi tot mai rare. Oamenii dispar din amintirea colectivă. Rămân în amintirea veșnică a celor foarte apropiați.

Dar anii trec ca gândul, și vor rămâne tot mai puțini cei care își vor aminti.

Trăiește-ți viața pentru tine, nu pentru ceilalți. Ceilalți te vor uita ușor.

Cea mai bună prietenă a mea din perioada liceului, pentru care am riscat de atât de multe ori și pentru care am pierdut la fel de multe, m-a uitat într-o zi. Efectiv într-o zi nu mi-a mai vorbit și asta a fost.

Prietenele din copilărie, cu care am crescut din primii ani, m-au uitat de cum m-am mutat cu părinții în alt oraș. Prima revedere a fost foarte ciudată și distantă. Îmi amintesc cum am plâns o noapte întreagă, pentru că nu îmi mai găseam locul între ele.

Oameni importanți în care am investit, rude, cunoștințe, m-au uitat, deși atât de multe ne-au legat. Acum ne mai leagă doar obligațiile.

Trăiește-ți viața pentru tine, nu pentru ceilalți. Ceilalți te vor uita ușor, dar ceea ce vei face tu pentru tine, va fi memorabil, însă pentru tine, pentru că va fi viața însăși. Familia, copiii, Dumnezeu, ceea ce iubești să faci în lume.

Photo by Mohamed Nohassi on Unsplash