Înainte de noapte bună. Obiceiul nostru

Avem de câteva luni bune un obicei înainte de somn. Nu este vreo metodă documentată științific, ca să știți de la început. Este ceva ce facem noi. Puteți voi să îl adaptați eventual, în funcție de relație, de fire, de temperament, de moment.

Să vă povestesc despre obiceiul nostru de noapte bună

Am început cu acest obicei din două motive: să nu se întâmple să mergem la somn supărați și să rezolvăm totul înainte să punem capul pe pernă. Și apoi oricum îl apuca vorba chiar înainte de noapte bună.

Așa că uite cum împac mai multe nevoi: a lui să vorbească și să fie ascultat, ale mele să aflu și să îngrijesc.

Ce facem concret

Eu îl întreb despre ziua ce tocmai s-a încheiat. Mai exact, despre oamenii cu care a interacționat, cu care a vorbit, de care s-a lovit.

Ți-a făcut astăzi cineva ceva, pentru care crezi că ar trebui să își ceară scuze pentru cum s-a comportat cu tine?

De obicei spune că nu, dar s-a întâmplat să îmi spună de un coleg care i-a aruncat sticla de apă pe jos. Sau despre un coleg de la fotbal care l-a împins intenționat.

Ai făcut astăzi ceva, cuiva, pentru care crezi că tu ar fi trebuit să îți cer scuze pentru cum te-ai comportat?

Și aici spune de obicei nu, dar s-a întâmplat să îmi povestească despre cum nu a ascultat ce a spus doamna, ori a făcut gălăgie.

Sunt și seri în care nu vrea să vorbim despre asta. Și atunci știu ori că a fost o zi chiar foarte plictisitoare ori a fost o zi mult prea încărcată, pe care încă nu o poate pun în cuvinte. O notez în minte și mergem mai departe.

Indiferent de răspunsurile lui, tonul meu rămâne același. Analizăm împreună, vedem ce s-a întâmplat, ce se poate face. Îl strâng în brațe și îi amintesc că eu sunt lângă el orice ar fi. Indiferent de cât de rușine i-ar fi, cât de greu i s-ar părea ori cât de complicat.

Photo by Daria Shevtsova on Unsplash