Uncategorized
Nu oamenii pornesc războaie, ci liderii lor. Mamele își doresc pace, libertate și să își vadă copiii crescând. Să îi vadă la casa lor.
Și totuși sunt și mame care din cauza războiului nu mai apucă nici măcar să își vadă copiii.
O mamă și copilului ei nenăscut s-au stins în urma bombardamentului asupra maternității din Mariuopol, acolo unde femeia trebuia să nască, scrie The Guardian.
Olena, prima doamnă a Ucrainei, are susținerea primelor doamne din întreaga lume. Conform informațiilor prezentate până acum, prima doamnă împreună cu copiii, se află într-un loc secret, în Ucraina.
Nu știm dacă așa este într-adevăr, însă ce putem vedea este că Olena postează activ pe paginile ei de socializare despre situația din Ucraina. Despre cum mai mulți copii bolnavi au reușit să ajungă în spitalele din Polonia, unde primesc îngrijiri medicale.
Trăim vremuri în care nu reușim să ne spunem punctul de vedere fără a-i da în cap celuilalt. Nu există nuanțe de gri. Suntem convinși că noi deținem adevărul absolut.
Unii fac asta de teamă, încercând să-și dovedească contrariul. Alții pentru că în sfârșit au găsit o persoană cu care să se certe, pe care să își verse nervii care au legătură cu totul și cu totul cu altceva.
În piața din Kiev, orchestra simfonică interpretează imnul, în timp ce trupele ruse avansează- Video
Pare că este o scenă desprinsă dintr-un film. Sau dintr-o carte.
Am citit atât de mult despre războaiele mondiale iar scenele cu artiști care cântau în mijlocul dramei, mi se păreau greu de înțeles cu mintea. Sufletul se sfărâma doar străduindu-se să înțeleagă.
În timp ce forţele ruseşti avansează asupra Kievului din mai multe direcţii, o orchestră locală din capitala Ucrainei a interpretat imnul naţional, în aplauzele celor prezenţi.
Este războiul lor, nu ne privește pe noi. Am tot auzit asta de pe la începutul lui februarie, când armata lui Putin „făcea exerciții” la granița Ucrainei.
Apoi a venit războiul. Pardon, invazia. Pardon, operațiunea specială de salvare a cetățenilor ucraineni de ei înșiși.
Îmi amintesc foarte bine ziua de 24 de februarie, pentru că pe stradă auzeam oameni vorbind despre război și aplaundând faptele lui Putin, cât de deștept este el.
Îmi amintesc cum mi-am exprimat compasiunea despre ucraineni și despre situația lor. Și cum au început discuțiile despre Afganistan, Irak, Siria, pandemie, virus și mască. Toate în aceeași propoziție. Și mi-am dat seama că războiul nici nu începuse bine că eu pierdusem deja ceva: relațiile cu oamenii din jurul meu. Așa cum fuseseră ele până atunci. Pentru că am avut o altă părere decât a lor, mă priveau altfel. Ca pe o ignorantă, pentru că eu o aveam o altă perspectivă.