Parenting
Ai devenit mamă. Și din ziua aia ai încercat tot posibilul să fii o mamă cât mai bună.
Ai citit, ai întrebat, te-ai îngrijorat, ai plâns, ai răsuflat ușurată. Ai luat decizii peste decizii.
Ai încercat, ai reușit și ai eșuat. Ai mers, ai alergat, te-ai împiedicat. Te-ai ridicat și ai luat-o de la capăt.
O vreme ai stat acasă. Apoi a trebuit să mergi la serviciu și inima s-a rupt în două. Sau din contră, să schimbi mediul a fost o gură de oxigen, neașteptat de revigorant.
Întotdeauna au fost și vremuri grele, de cumpănă, care par că durează la infinit.
Îmi amintesc de ceva ce am citit și îmi pare tare rău că nu mai știu unde. Dar spunea cam așa:a trece printr-o criză este ca și cum ți-ai strecura viața printr-o sită. Toate lucrurile pe care le credeai cândva că sunt atât de importante rămân blocate în sită, iar în bol rămân doar acele lucruri care au contat cu adevărat tot timpul.
Când virusul se răspândea cu repeziciune în China, la noi era finalul lui decembrie. Urmăream cu uimire ce se petrecea pe celălalt continent, dar mă gândeam că totul va rămâne acolo. Cum să mă aștept la o pandemie, când nu am trăit una în viața mea?
Am scris ieri o parte din discursul reginei Elisabeta a IIa, cu ocazia Crăciunului de anul acesta. Parcă a fost diferit. Mi s-a părut că a simțit fiecare cuvânt tranmis. Poate și pentru că este primul Crăciun fără prințul Filip.
Și printre comentariile legate despre „oricum nu îi pasă reginei de tine”, și „de ce nu scrieți doamnă despre Nașterea Domnului!?” – apropo, am scris aici – cineva a lăsat un comentariu pe care îl pot înțelege – De ce să ne uităm la ce spune regina despre copii, când oricum ea nu s-a descurcat prea bine cu proprii copii?
Am urmărit tot anul ce îi place, ce și-ar dori. S-a răzgândit de vreo câteva ori.
L-am iscodit, am cercetat, l-am întrebat de mai multe ori: Oare ce ai vrea să îți aducă moșul, copile?
Ne-am trezit de dimineață în ziua Ajunului. Am dat drumul la colinde și am pregătit casa de Sărbătoare. Astăzi mâncăm de post.
Am primit colindători iar el le-a împărțit copiilor bomboane și portocale, în timp ce cântau. La final le-am dat și bănuți.
Când ești mic, crezi în Moș Crăciun. Apoi crești și îți zici Mneah, asta e doar pentru bebeluși…
Și apoi… Ești Moș Crăciun. Pentru mama, pentru tata, pentru prieteni. Și descoperi că să fii Moș Crăciun este chiar mai frumos decât să fii cel care îl așteaptă pe Moșul.
Pământul se rotește, timpul trece, lucrurile se întâmplă. Și o ființă mică și plăpândă ți se așează în brațe. Te caută și te găsește, chiar dacă nu vede și chiar dacă nu știe nimic despre lume, căci tocmai ce a sosit de câteva secunde numai.