Ai devenit mamă. Și din ziua aia ai încercat tot posibilul să fii o mamă cât mai bună.

Ai citit, ai întrebat, te-ai îngrijorat, ai plâns, ai răsuflat ușurată. Ai luat decizii peste decizii.

Ai încercat, ai reușit și ai eșuat. Ai mers, ai alergat, te-ai împiedicat. Te-ai ridicat și ai luat-o de la capăt.

O vreme ai stat acasă. Apoi a trebuit să mergi la serviciu și inima s-a rupt în două. Sau din contră, să schimbi mediul a fost o gură de oxigen, neașteptat de revigorant.

Ai născut natural sau prin cezariană. Ai alăptat sau ai pregătit biberoane în creierii nopții.

Ți-ai purtat bebelușul în sistem, în brațe sau în căruț.

Ți-ai înscris copilul la sport, la înot, la lecții de vioară sau la cursuri de dans. Apoi l-ai retras. Sau nu l-ai înscris la nimic, o să aibă vreme mai târziu.

Ai dormit cu el în același pat. Sau întotdeauna l-ai lăsat să doarmă în pătuțul lui.

Ai mai scăpat cuvinte urâte în fața copilului, Ai țipat, te-ai pierdut cu firea. Uneori i-ai cerut scuze, alteori nu.

I-ai ajutat la teme. Ori și-a făcut temele la after sau singur, pentru că efectiv nu ai avut timp pentru teme sau nu te-ai priceput.

Ai pregătit cartofi prăjiți trei zile la rând. Sau paste timp de o săptămână. Ai pregătit și mese diversificate, după toate normele de nutriție.

Ai iubit fiecare secundă de bebelușie. Sau din contră, bebelușia a fost cea mai grea cu crizele de plâns, cu colici, erupția dințișorilor, puseele de creștere. Toate astea au fost coșmar.

Ai construit, ai dărâmat, ai acționat peste așteptări. Ai dezamăgit, ai vindecat, ai reparat, ai alinat, ai fost extraordinară și uneori doar ai fost.

Dar mai presus de toate, ai fost mamă. Ai fost mamă indiferent de cât de greu sau ușor a fost.

Ai fost mama care știe că o competiție între mame nu ajută la nimic. Ai fost mama care a ridicat, a alinat, a eșuat, a reușit și care uneori a muncit peste puterile omenești.

Pentru mama care simte că nu se încadrează nicăieri: lasă stereotipurile și fă ce poți, cât poți și vei fi cea mai bună mamă pentru copilul tău. Nici nu trebuie să te încadrezi pe undeva, pentru nu există categorii de mame.

Nu există mamă pe lumea asta care poate să exceleze în orice moment, la fel cum nu poate exista mamă pe pământ care să facă totul greșit, de la cap la coadă. Excludem desigur, cazurile patologice și cazurile cu răni mari de iubire.

Nimeni nu are voie să spună cum ar trebui să (se) simtă o mamă. Pentru că fiecare experiență este diferită. Pentru unele mame poate fi mai provocator sau mai copleșitor, în timp ce pentru altele poate părea mai ușor. Dar noi înșine suntem construiți diferit, bagajele noastre emoționale și scopurile în viață sunt diferite. Copiii sunt diferiți. Unii sunt mai docili, alții mai rebeli 🙂

Pentru mama care simte că nu se încadrează nicăieri: lasă stereotipurile și fă ce poți, cât poți și vei fi cea mai bună mamă pentru copilul tău.

Ps. Îți mai spun un secret: indiferent de cât de bine ne propunem să facem, ceva tot vom greși. Nu există părinte fără de greșeală.

Sursă foto copertă articol: Marcelo Silva on Unsplash