Am urmărit tot anul ce îi place, ce și-ar dori. S-a răzgândit de vreo câteva ori.

L-am iscodit, am cercetat, l-am întrebat de mai multe ori: Oare ce ai vrea să îți aducă moșul, copile?

Ne-am trezit de dimineață în ziua Ajunului. Am dat drumul la colinde și am pregătit casa de Sărbătoare. Astăzi mâncăm de post.

Am primit colindători iar el le-a împărțit copiilor bomboane și portocale, în timp ce cântau. La final le-am dat și bănuți.

Ne-am pregătit apoi pentru sarmale și salată de beof. Cum adică nu putem să mâncăm mâncarea asta astăzi? De ce abia mâine?

S-a jucat în bucătărie, și-a băgat năsucul de câteva ori în oale. Și acolo ce faci? Tai ceapă? Eu plec, că mă ustură ochii.

Cât mai este până vine Moșul? Hai să îi pregătim fursecurile. Pot să îi las și o bombonică?

Își spală dinții, citește o poveste cu tati, și apoi somn. Și așteptare. Entuziasm.

Mă asigur că doarme profund, și apoi scot cadourile împachetate, cu grijă, fără să scot vreun foșnet și pășesc ca o pisică până la brad. Mușc din fursesc și mă așez lângă cadouri.

Am fost și eu vreodată mică?

Mi-e dor de copila ce îl aștepta pe Moșul.

De copila care se bucura în diminețile de Crăciun când nici soarele nu răsărise soarele.

De copila care nu cerea niciodată prea mult, căci știam că Moșul nu are nici el multe…

Mi-e dor de copilăria la țară unde toate lucrurile erau mult mai simple și nu îmi cerea nimeni să fiu cumva. Doar se bucurau că sunt, se bucurau de mine, că sunt în casa lor.

Mi-e dor de iernile cu zăpadă, cu țurțuri mai buni decât înghețata, de nas roșu și de colindat până târziu. De covrigi încălziți pe sobă, de nuci coapte cu zahăr, cele mai mari delicatese.

Și apoi un mic oftat în somn mă readuce în vremea de acum, în copilăria altui copil. Copilăria copilului meu.

Nu mai sunt eu copil și nici vremurile de demult nu mai se întorc. Dar astăzi, eu sunt mama care a pregătit Crăciunul.

Astăzi sunt mama care va coase toate amintirile, care va țese toate aceste clipe și cele viitoare, în nostalgia adultului ce va să fie copilul meu într-o zi.

Astăzi sunt mama ce se emoționează pe ascuns, în timp ce copilul deschide cadourile, cu bucurie și nerăbdare. Mama care se bucură pentru bucuria copilului ei.

Astăzi sunt mama care tot ce își dorește este să își vadă familia strânsă în jurul mesei, mulțumind Domnului în gând că toți sunt sănătoși.

Astăzi sunt mama care a gătit pentru masa de Crăciun și este bucuroasă când toți mănâncă încântați, cu poftă.

Dragă fetiță ce încă nu știi cum va arăta viitorul tău. Astăzi ești mama care a pregătit Crăciunul. Și nu ai pierdut magia Crăciunului adult fiind, ci doar ai deblocat un alt nivel al semnificațiilor de Crăciun. Pentru că nașterea Pruncului, atmosfera sărbătorilor și adevăratele daruri de Crăciun, abia acum le poți înțelege pe deplin.

Astăzi eu sunt mama care a pregătit Crăciunul. Și mă simt mai bucuroasă și mai împăcată ca oricând. Iar copilul meu interior meu țopăie de nu se poate. ☃️

Sursă foto copertă articol: Thandy Yung on Unsplash