Fără categorie
Poate veți spune că sună cam dur, dar din păcate în jur de 90% din prieteniile legate înaintea venirii pe lume a noului membru al familiei, în termen de maxim 2-3 luni dispar cu totul din peisaj. O spune atât experiența mea proprie cât și experiența altor mame.
Tații sunt mai puțin afectați întrucât ei își continuă serviciul și astfel încă au posibilitatea de a relaționa mai departe. Mamele în schimb, mai ales cele care aleg perioada de doi ani pentru creșterea copilului, ele se confruntă cu această situație și în cele mai multe cazuri chiar le produce chiar suferință.
Cred că este clar pentru toată lumea că trăim într-o eră a tehnologiei. Mie îmi este și mai clar că evoluția și dezvoltarea tehnologiei nu se va opri la nivelul acesta, ba mai mult, se va dezvolta teribil în următorii ani. Pe mine oarecum mă îngrijorează, pentru că nu știu în ce măsura suntem pregătiți să controlăm treaba asta. Probabil ne va acapara cu totul timpul liber, viața socială și chiar și viața de familie. Sau poate vom găsi o cale de mijloc, un echilibru între cele două. Cine știe?
În calitate de mame, de părinți, avem de luat o mulțime de decizii de care depind viitorul copiilor noștri. Cred că aici cel mai bun exemplu este vaccinul. Dacă există chestiuni care mai pot aștepta până când puștiul va ajunge la vârsta puterii decizionale, cum ar fi alegerea religiei, când vine vorba de sănătatea unui copil de două luni, acolo clar părintele trebuie să hotărască pe loc pentru cel mic. Și sunt absolut sigură că fiecare intervine cu toată încrederea și speranța că a făcut alegerea corectă, însă putem fi siguri de asta? Doar timpul ne va demonstra…
Vă mulțumesc pentru fiecare apreciere, pentru cuvânt cald, pentru fiecare încurajare, pentru că îmi sunteți și vă simt alături
„Cum adică s-a lovit? Dumneavoastră unde erați? Nu știți că un copil mic trebuie supravegheat non-stop?” , mă întreabă asistenta pe un ton superior.
” Mi-am întors privirea doar două secunde, vă jur!”, îi răspund eu cu voce vinovată si rușinată .
” Da, sigur, așa spuneți toate, și totuși copiii ajung în asemenea hal la spital”. Desigur, că mai și exagerează pe deasupra, iar discuția de mai sus are loc de față copilul, și așa speriat. Să nu se înțeleagă că am ceva cu asistentele, pentru că astfel de judecăți am primit și din partea unor oameni obișnuiți, în contextul unor discuții.