Fără categorie
Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri, deși au trecut deja mai bine de opt luni de atunci. Abia că ne revenisem cât de cât și ne acomodasem unul cu celălalt, că am trecut la următorul nivel, și anume, diversificarea. Nu știu de ce, dar și acum când rostesc cuvântul, mă trec fiorii. Desigur, privind acum în urmă, aș fi putut să fac să ne fie mai simplu, mie și lui Matei, însă cum eu nu pot derula filmul înapoi ca să procedez altfel, aș vrea să le povestesc mămicilor care se pregătesc sufletește de diversificare, ce am învățat și ce aș face diferit. Nu o să postez aici tabele cu ordinea introducerii alimentelor solide, nici nu voi face trimiteri către alte surse, deoarece nu sunt eu în măsura pentru a face acest lucru. Pot să vă recomand în schimb OMS ( Organizația Mondială a Sănătății), și desigur pot să vă îndrum spre medicul pediatru al celui mic. Dacă sfaturile doctorului nu vi se par de încredere, nu vă sfiiți să solicitați o a doua părere.
Pe 27 octombrie am participat la Conferinţa „Cum creştem copii sănătoşi. Totul despre afecţiunile de sezon şi bolile copilăriei”, organizată de Social Moms. Cred că vă amintiți de invitația de participare pe care v-am lansat-o acum o săptămână, și mi-ar fi plăcut să fi venit în număr cât mai mare, întrucât mi s-a părut cel mai interesant eveniment de până acum, foarte folositor, cu informații numeroase și valorase, dar ce am apreciat cel mai mult a fost faptul că doamnele doctor au avut răbdare să răspundă la multele întrebări și nelămuriri pe care părinții le-au avut, au desfințat mituri și au conturat tabloul problemelor de sănătate ce pot apărea în primii ani de viaţă ai copilului şi al măsurilor pe care le putem lua pentru prevenirea şi tratarea lor. Conferința a fost urmărită de 180 de părinţi din sala şi online de alţi 11.450 de părinţi. ( Și tocmai din acest motiv îmi sunt atât de dragi cei de la Social Moms, întrucât oferă accesul tuturor la informații folositoare, și chiar și ocazia de a adresa întrebări și de a primi răspunsuri, iar asta mi se pare foarte important, când în vremurile noastre informația circulă pe internet, însă sursele pot fi îndoielnice , mai cu seamă în mediul online).
Întâmplarea pe care urmează să o povestesc s-a petrecut în urmă cu două luni. Era vară iar eu eram împreună cu Matei în parc, alergam o minge. Trei fetițe se jucau pe o păturică cu păpușile. În dreapta lor la balansoar, doi băieți. Aud țipete venind dinspre ei. „Dacă îți dau una, te refuză cinci spitale”, a spus fetița de 8 ani. Am înghețat instant. A fost prima oară în viața mea când am auzit această expresie.
Deși nu ies foarte des din casă și nici nu discut foarte mult cu părinții din parc ( mă țin după Matei ca un titirez și nu prea îmi mai rămâne timp pentru altceva), la urechi îmi ajung tot mai des cazuri de mame aflate în depresie sau de mame care nu reușesc să se rupă de rutină, iar asta le determină efectiv să simtă să își ia câmpii, la propriu. Mame care pleacă de acasă, mame care nu mai suportă țipetele, plânsetele, tantrumurile copiilor. Mame care se simt neputincioase, mame care se simt depășite, mame care se simt copleșite de sentimente de vinovăție, care se consideră denaturate și poate deși vi se pare de neconceput, există mame care își urăsc copiii. Desigur, că pentru o anumită categorie este nevoie clar de intervenția unui terapeut, de o intervenție de specialitate, probabil pe psihicul acelei mame mai zac și răni mai vechi, netratate, care au condus spre acest dezechilibru grav.
M-am gândit mult dacă să scriu sau nu acest articol, sau mai degrabă această listă. Cu siguranță că dacă dați un search pe Google găsiți zeci de articole pe această temă. Însă îmi amintesc că pe vremea când eram însărcinată eu însămi habar nu aveam de ce ar trebui să conțină bagajul de maternitate, și pentru că am mai primit întrebări pe tema aceasta, iată că m-am încumetat în sfârșit să scriu aici, unele sub altele, lucrurile care sunt necesare la spital, pentru mami și pentru bebe. Aș avea totuși două precizări de făcut. Necesarul poate varia de la un spital la altul, deci nu ar fi rău să întrebați doctorul sau o asistentă efectiv de ce aveți nevoie. Și doi, mai contează și forma spitalului. De exemplu la cele private nu aveți nevoie de mare lucru, vi le asigură ei în mare parte. Eu am născut la un spital de stat, așa că va fi o listă ceva mai lungă.