Fără categorie

Ultimul articol de pe blog…

…Înainte ca blogul să împlinească un an.

Ah, câte am adunat într-un an… Câte am câștigat și câte am pierdut…

Am început timid, țopăiam atunci când aveam 100 de cititori pe articol. Astăzi suntem o comunitate de 13.700 de femei, mame, tătici, viitori părinți.

Pentru cei/cele care încă nu mă cunosc, mă numesc Loredana, am 28 de ani și sunt mamă de Matei de 15 luni împlinite astăzi. Jobul meu de dinainte de a deveni mamă nu avea nici o legătură cu scrisul, din contră, era pură matematică și logică. Pasiunea pentru scris a existat din totdeauna, însă am început să aștern rânduri pe hârtie abia după ce am cunoscut emoțiile maternității.

Am cunoscut persoane minunate și povești  impresionante. Îmi sunteți toate/toți dragi. Din acest motiv am ales să scriu tot mai mult, articole-terapie, cum îmi place să le numesc. Articole care să meargă direct la suflet, articole care să bucure sau care să aline.  Nu știu dacă v-am mai spus până acum, și dacă v-am spus, îmi face plăcere să vă mai repet. Pentru mine voi nu sunteți doar un număr de abonați la postări. Îmi sunteți dragi fiecare în parte. Sunteți frumoase și speciale. Fiecare în felul ei.

Am crescut sub ochii voștri, simt că am evoluat într-un an cât s-ar fi întâmplat în zece. Mi-am deschis sufletul în fața voastră, am povestit despre stările și situațiile prin care am trecut, atât ca mamă cât și ca soție,  pentru a vă arăta că nu sunteți singurele care simțiți astfel. În doar un an am trecut printr-o traumă care încă nu s-a vindecat, am cunoscut povești frumoase, am întâlnit persoane și mai frumoase. De la voi m-am  încărcat cu energie pozitivă de câte ori am avut nevoie de un recharge, și să nu mai pomenesc de faptul că gândurile voastre bune m-au însoțit la examenul de admitere la Facultatea de Psihologie, iar astăzi am răspuns prezentă la primele cursuri din acest an universitar. Blogul a fost impulsul de care am avut nevoie, pentru că astfel am descoperit ce îmi place cu adevarat să fac, domeniul pe care vreau să îl aprofundez pe viitor. Sper să lucrez/ajut copii, părinți și nu numai. 🙂

Am plâns alături de voi, așa cum am simțit că ați făcut și voi o dată cu mine. M-am bucurat, am împărțit bucuria mea cu voi, pentru că acum cumva faceți parte din familia mea, chiar dacă unele sunteți mai active, iar altele urmăresc din umbră. Oricum ați fi, vă mulțumesc fiecăreia în parte, pentru că sunteți exact așa cum sunteți.

Uneori blogul îmi consumă nopți, alteori dimineți, alteori îmi fură somnul de la prânz. Se întâmplă chiar să ratez un film, sau un moment doar pentru mine, pentru că redactarea unui articol se prelungește uneori cu orele. Însă pe toate le fac cu atât de multă dragoste și dăruire, încât nu  contează altceva decât că am ajuns la inimile voastre, sau că am oferit o informație valoroasă, că am mai bifat un seminar de la care am aflat lucruri noi, că am mai citit o carte care m-a luminat întru anume aspect, și pot să transmit mai departe noile cunoștințe.

Au fost momente de cumpănă în care am simțit că nu pot să merg mai departe, că nu pot susține tot ceea ce se întâmplă pe blog, și că ar fi cazul să renunț. Cine mă cunoaște dincolo de ecranul telefonului mobil, știe cât de sensibilă sunt. Au fost cuvinte grele pe care a trebuit să le înghit fără apă, pe nedrept de cele mai multe ori. Nu mă consider cineva, nici măcar blogger. Eu scriu ceea ce simt, nu sunt nici scriitoare, nici poetă, nimic de genul acesta. Sunt simplă, obișnuită, nici măcar talentată. Doar înșir niște cuvinte pe o foaie. Doar că le aștern cu dragoste, de undeva din cufărul sufletului meu.

Voi încerca să mă informez din toate sursele  posibile, voi bifa fiecare conferință, fiecare curs sau seminar posibil, doar pentru a vă oferi informații reale, de la surse. Îmi doresc să creștem și mai mult, să devenim o comunitate în care să ne ajutăm, să facem schimb de experiențe, în care să învățăm una de la cealaltă. Îmi doresc să regăsesc la voi empatie, îmi doresc să vă expuneți părerea la fiecare articol, să îmi spuneți cum vedeți voi lucrurile, ce simțiți, să mă contraziceți cu argumente desigur, acolo unde este cazul. Cum spuneam și mai sus, nu le putem ști pe toate, și din acest motiv orice intervenție este bine-venită.

Îmi doresc să dezvolt blogul, am planuri mari în ceea ce îl privește. Vreau să crească, să devină mai puternic, să ajute pe cât de mult posibil. De aceea voi investi în el mai mult timp dar și finanțe, de aceea este posibil ca în viitor să citiți și articole sponsorizate. Nu voi promova decât produsele pe care le-am testat, în care cred și pe care le-am folosit. Am făcut deja acest lucru de multe ori  în mod gratuit, doar pentru că mie mi-au fost de mare ajutor și pentru că am considerat că și vouă v-ar fi de folos.  Și s-a dovedit chiar să le considerați utile.

Am o listă lungă cu tot ceea ce mi-am propus să fac în viitorul apropiat, însă am învățat că viața este cea care dictează și nu noi, iar planurile uneori ne sunt date complet peste cap. Așa că iau totul așa cum vine, le fac pe rând, cum pot eu mai bine. Până anul viitor îmi doresc ca „Ghie Gămălie” să își găsească loc printre poveștile voastre de seară, să încerc să abordez și altfel de povestiri, schițe ale unei ficțiuni romantice pentru cafeaua de dimineață sau pentru serile ploioase.Ah, ce planuri mărețe. Sper doar ca Dumnezeu să îmi permită și să mă ajute să le conduc pe toate  spre o bună finalitate.

Acesta a fost un ultim articol înainte de  a sărbători un an…  Vă mulțumesc pentru fiecare apreciere, pentru fiecare cuvânt cald, pentru fiecare încurajare, pentru că îmi sunteți și vă simt alături. Sunteți minunați, sunteți speciali!

Cu toată recunoștința, mă înclin!

Mamă de Matei

 

Facebook Comments

One Commnet on “Ultimul articol de pe blog…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *