Fără categorie

Diversificarea. Ce aș face altfel, cu experiența de acum.

Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri, deși au trecut deja mai bine de opt luni de atunci. Abia că ne revenisem cât de cât și ne acomodasem unul cu celălalt, că am trecut la următorul nivel, și anume, diversificarea. Nu știu de ce, dar și acum când rostesc cuvântul, mă trec fiorii. Desigur, privind acum în urmă, aș fi putut să fac să ne fie mai simplu, mie și lui Matei, însă cum eu nu pot derula filmul înapoi ca să procedez altfel, aș vrea să le povestesc mămicilor care se pregătesc sufletește de diversificare, ce am învățat și ce aș face diferit. Nu o să postez aici tabele cu ordinea introducerii alimentelor solide, nici nu voi face trimiteri către alte surse, deoarece nu sunt eu în măsura pentru a face acest lucru. Pot să vă recomand în schimb OMS ( Organizația Mondială a Sănătății), și desigur pot să vă îndrum spre medicul pediatru al celui mic. Dacă sfaturile doctorului nu vi se par de încredere, nu vă sfiiți să solicitați o a doua părere.

Așadar, iată cum cred eu că se poate face din diversificarea o chestiune mai ușoară, mai puțin stresantă:

  1. În primul rând, să nu fiți voi stresate, ca mame. Nu cred că mai este nevoie să vă spun că bebelușul vă simte toate stările, și că i le transmiteți și lui. Începeți deci fără teamă, fără așteptări, adică să vă așteptați să mănânce mult chiar din prima săptămână, ori cât considerați voi că ar fi suficient. Va mânca fix cât are el nevoie. Știe el ce știe. Are timp o viață întreagă pentru asta. 🙂
  2. La fel de important este ca cel mic să fie pregătit. Iar asta nu se rezumă doar la a sta în funduleț, ci și să fie interesat de mâncare, adică să o analizeze, să o miroasă, să o ducă la guriță, să fie dispus să încerce texturi noi. Cu Matei de exemplu am început de la 6 luni, iar după o săptămână de eșuări repetate, am renunțat și am reînceput la distanță de o săptămână. Apoi a mers ceva mai bine.
  3. Să fiți conștiente că laptele va fi în continuare baza, ceva vreme. Noi de exemplu, am reușit să îi scoatem laptele din timpul zilei,rămânând astfel doar cu cel de dimineață și de seară, abia pe la vârsta de un an.
  4. Să vă așezați împreună la masă. Este foarte important. Chiar dacă el nu mănâncă, și doar stă în scaunul de masă, va deveni interesat de mâncarea pe care voi o mâncați ( să aveți deci ceva pregătit și pentru el, în cazul în care se hotărăște să și încerce ceva. Eu m-am adaptat mult după el, ceva timp am mâncat fără sare, mai ales că eu de fel nu sunt fan sare, așa că nu mi-a fost dificil ). Prin faptul că mâncați în același timp, va pricepe că există și un program pe care toată lumea trebuie să îl respecte, dar mai ales i se consolidează ideea că masa este momentul în care toată familia se reunește.
  5. Nu vă faceți griji dacă refuză un aliment. Treceți peste el și mai reveniți asupra lui peste 3 săptămâni. Cam acesta ar fi perioada în care uită un gust.( Îmi pare rău că nu am salvat studiul atunci când l-am citit, deci din păcate nu vă pot oferi și sursa acestei informații). Iar la noi cam așa s-a și întâmplat. Dacă înainte îmi punea supele în cap, acum nu trece zi fără supă sau ciorbă. Brocoli iarăși este acum un aliment preferat, precum și carnea de pui sau cartofii.
  6. Cred că cea mai mare provocare a fost totuși să adaptez rețetele la nevoile lui și să alternez felurile de mâncare. Gustările mi-au dat bătăi de cap, și încă se mai întâmplă și azi lucrul acesta, mai ales când nu am timp să le pregătesc. Încerc pe cât posibil să prepar totul în casă, însă uneori nu am suficient timp, ori experimentez o rețetă nouă de brioșe sau biscuiți, care nu îmi iese. Așa am ajuns la un moment dat să caut în comerț variante de gustari, cât mai convenabile calitativ. A fost dificil, într-adevăr. Deși pe piață există o mulțime de produse dedicate copiilor, este greu să găsești un biscuite de exemplu, fără zahăr, sau alte ingrediente nerecomandate copiilor sub un an, sau copiilor în general, de diferite vârste.

La recomandarea altor mame, dar și căutând și cititind etichetele produselor din magazine, am ajuns la biscuiții Organix.  Cei de la Organix au o linie largă de produse organice, dedicate copiilor. Cereale, biscuiți, sticks-uri cu cașcaval și arpagic, batoane din ovăz, sticksuri din porumb și morcov, piureuri din diferite fructe. Snacks-urile nu conțin adaos de sare, zahăr, arome, coloranți artificiali și nici grăsimi hidrogenate. Cerealele de asemenea nu  zahăr adăugat iar cerealele 4+ nu conțin nici gluten, însă veți găsi pe lista ingredientelor făină ecologică de porumb sau de orez, vitamina B1, fulgi ecologici din ovăz integral, fulgi ecologici din fructe. Cu cerealele să spunem că Matei nu este chiar cel mai bun prieten însă cu biscuiții și cu sticks-urile se împacă foarte bine. Nu i-am mai cumpărat o perioadă, pentru că a fost o vreme când îmi puteam gestiona timpul altfel și îi pregăteam fel de fel de gustări. Acum acum o săptămână, întâlnindu-ne cu niște prieteni al căror băiețel ronțăia de zor la niște biscuiți Organix, Matei și-a reamintit de snacks-urile preferate, așa că  în drum spre casă, ne-am oprit la magazin ca să ne aprovizionăm și noi cu ceva gustări. Ne ajută foarte mult când eu sunt la facultate iar Matei stă cu tati, care nu este chiar as în bucătărie…

În încheiere, aș vrea să le transmit tuturor mămicilor care încep diversificarea să nu se panicheze dacă lucrurile nu merg conform planurilor ori conform schemei, să se relaxeze, să lase totul să decurgă de la sine. Eu am fost panicată, mai cu seamă în prima  lună, și cred că toți apropiații mei știu asta, pentru că Matei nu mânca mare lucru. Iaurt, banană și te mai miri ce. De castronul cu supă nici nu se atingea, uneori găteam 3 feluri o dată, în speranța că va gusta dintr-unul măcar. Apoi a venit ziua în care „mi-am spus Ok, are timp să mănânce o viață întreagă, situația nu este atât de drastică pe cât o văd eu”. Așa că m-am relaxat, nu am mai pus presiune pe el, l-am lăsat să se joace cu mâncarea, iar la 8 luni jumătate mânca deja bucățele, singur, fără să aibă încă dințișori. Astăzi mănâncă foarte bine. Ciorbă zilnic, felul doi, banana și-o ia sigur de pe raftul cu fructe și mi-o aduce să i-o desfac, împărțim frățește dimineața bolul cu iaurt amestecat cu musli și semințe.

Relaxați-vă, este timp pentru toate, și mai ales, aveți încredere în voi și în puii voștri. Nu vă imaginați cât de mult contează!

Diversificare placută 🙂

Articol sponsorizat de către Super Food .

PS.  Încă ceva ce nu am precizat mai sus, însă voi adauga acum, este faptul ca înainte de diversificarea de orice fel,  părintele ar trebui ( as spune mai degrabă este necesar) sa aibă cunoștințe minime sau sa știe cum sa acorde primul ajutor în caz de inec. Sunt o mulțime de tutoriale pe youtube, sigur găsiți filmulete. Mai puteți ruga și doctorul sa va arate , când mergeți la control cu cel mic.

Facebook Comments

2 Comments on “Diversificarea. Ce aș face altfel, cu experiența de acum.

  1. Articolul e de o banalitate incredibila. Pierdere de vreme pentru cine citeste, pierdere de vreme pentru cine il scrie. Sunt mama, m-am panicat, am facut si greseli (inerente), fiecare caz este unic. Dar, nu am auzit despre copii care sa nu manance, in final. Despre ce vorbim? Poate, dupa cinci copii diversificati, ai dreptul sa formulezi teorii sau sa scrii articole de acest gen: „ce as face altfel?” Pentru ca altfel, risti sa constati ca ce ai face tu altfel nu functioneza nici macar la tine in cazul unui al doilea copil.
    Sanatate si pofta de mancare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.