Dezvoltare personală
Nu vă rețin mult, dar trebuia să scriu asta aici. În dimineața asta, la cafea (și la un ceai pentru răceală), am avut o conștientizare. Pregătiți-vă, luați un scaun, luați un loc.
2019 a fost acum aproape patru ani! Cum?! Da. 2019, 2020, 2021, 2022.
Nu știu cum sunt alții, dar eu am impresia că 2019 a fost anul trecut.
Lumea s-a oprit de când a început pandemia. Lumea, adică oamenii, pentru că planeta încă se rotește (slavă Domnului!), iar zilele trec, anii se adună. Altfel nu îmi explic cât de repede s-au scurs anii ăștia pe lângă noi.
Luna octombrie o să fie foarte grea pentru mine. O să fie plină, plină, și probabil că mi-ar trebui o extensie de-o lună a lunii octombrie, ca să trec pin toate cu bine.
Mai întâi la serviciu.
Știți deja că lucrez în domeniul economic. În luna octombrie este raportare trimestrială, asta înseamnă că urmează să calculez taxe și impozite pentru ultimele trei luni. Bonus, am o societate pe care trebuie să o inchid de tot ( sunt o grămadă de hârtii de pregătit), și tocmai ce am fost înștiințată astăzi că una dintre firmele pentru care lucrez, va fi controlată pe ultimii șase ani. Trebuie să trimit și acolo o mulțime de situații, vă imaginați volumul, iar termenul este de astăzi în treizeci de zile.
Când suntem copii, părinții sunt tot ceea ce avem. Și deși pare un gând înfricoșător, pentru că vine cu multă responsabilitate și asumare, este totuși un adevăr.
Pentru că cine ar putea să apere interesele copiilor mai bine, dacă nu proprii părinți?
Cine ar putea să-i protejeze cu toată bună-voința, pe copii, dacă nu proprii părinți?
Atâta vreme cât părinții sunt în viață, niciun copil de pe lumea asta, nu ar trebui să se simtă singur, neiubit, ori să simtă că viața sa valorează puțin, spre deloc.
Toți părinții își iubesc copiii, dar nu toți copiii se simt iubiți. Pentru că iubirea părintelui este ceea ce simte părintele față de copil, nu ceea ce părintele reușește să exprime. Sună complicat, dar nu este.
O să râdeți, dar sunt zile în care îmi stă părul și nu-mi stă fața. Și zile în care nu-mi stă nici părul, dar nici atunci nu disper, pentru că mă dau cu ruj. Găsesc eu o cale de a(-mi) salva ziua.
Nu am fost mereu atât de optimistă, dar pe parcurs, am învățat că nu suntem doar momente în viață. Să nu lăsați un moment altfel, dificil, dintr-o zi, să vă definească ziua, să vă definească pe voi.
Este peste tot la știri, sunt sigură că știți despre asta. Trei eleve ale unei școli de renume din capitală au ajuns la spital din cauza unei țigări.
Incidentul a avut loc la Școala Centrală, iar cele 3 fete, în vârstă de 14 ani, s-au simțit rău după ce au fumat o țigară. Potrivit unor surse, în țigară se aflau substanțe interzise.
Conducerea școlii a chemat ambulanța, iar fetele au fost transportate la spitalul Grigore Alexandrescu. Din fericire, starea lor este ușor alterată, dar stabilă. Au rămas internate pe secția de toxicologie.