Bună seara! Am citit articolul legat de educație, si povestea doamnei marcate de mama ei intr un mod atat de brutal…As vrea daca se poate intr o postare anonimă, sa va scriu si eu experienta mea de mamă cu gemeni…
Pentru ca la rândul meu am căutat articole, care lipsesc cu desăvârșire, modalitati explicite de abordare a diferitelor situații în cazul gemenilor însă a trebuit să mă lovesc de ele singura ca sa le pot gasi solutii…
Încă puțin și începe nebunia. Doar câteva zile ne mai desparte de acea perioadă din an în care sunt cele mai mari reduceri și în care parcă îndrăznim să visăm la un frigider nou, la o placă de păr nouă, lenjeria acea super din bumbac egiptean în care numai mamele merită să se bucure ?)) Da, aici deja este proiecția mea, tocmai v-am dezvăluit visul meu ascuns ?).
Perioada de reduceri este o ocazie numai bună pentru a ne pregăti de iarnă. O pereche de ghete călduroase sau o pereche de cizme înalte, elegante sau pantofi sport. Aș fi pomenit și de o pereche de stiletto pe care probabil să o încalț doar în seara de Revelion, dar nu mai este cazul pentru că astfel evenimente se pare că nu vom mai avea prea curând.
Într-o zi se va sfârși cu toate. Și nu banii îi vom număra, nici reușitele, nici câte haine am avut, sau de câte ori am fost mai presus decât alții. Nici de înălțimea casei nu ne va întreba nimeni, și nici de câte ori am dat cu aspiratorul într-o săptămână. Oamenii nu își vor aminti despre noi astfel.
Cutia cu pantofii pe care nu i-ai purtat niciunde pentru că nu ai avut ocazia, va rămâne tot acolo, pusă bine. La fel și rochia de care ți-era mai mare dragul, dar pe care nu te-ai îndurat să o îmbraci decât la ocazii foarte speciale, și alea trei la număr.
Ce-aș mai vrea să fiu copil… la țară.
Să vină primăvara, să merg desculță în iarba verde, crudă, merii și cireșii să înflorească în jurul meu. Oamenii să înflorească și ei…
Să scutur roua rece de pe bobocii de floare din grădina din fața casei. Să număr bobocii de rață și să le imit mersul legănat.
Să mă trezească bunicii când încă luna luminează cerul, pentru a ajunge pe câmp chiar când se crăpa de ziuă. Atunci se lucrează cel mai bine pământul. Eu să alerg după libelule, în timp ce ei înaintează cu lucrul. Apoi să mâncăm împreună, pe pătura întinsă direct pe pământ, ceea ce astăzi se numește picnic.
Am scris un articol după ce am văzut o filmare cum o clasă întreagă de micuți nu mai mari de 3 ani, erau încremeniți la propriu, în prezența educatoarei.
Mulți părinți mi-au împărtășit indignarea, frustrarea, ciuda pentru ce se petrecea în videoclipul respectiv, filmat chiar de doamna educatoare, care plesnea un băiețel adormit.
Nu toată lumea a fost de acord cu părerea mea, iar ăsta este un drept al lor, desigur. Alții mi-au atras atenția cum despre dascălii care își fac treaba cu dăruire nu se vorbește atât de des, și ar trebui.